Eager for colors…


(photo credit)

nu stiu de ce, dar nu vreau sa vina toamna. parca nu am reusit sa exploatez la maxim aceasta vara… desi setea de culoare imi va fi satisfacuta pe deplin de spectacolul naturii, nu vreau sa duc haine groase dupa mine, nu vreau ploi ce readuc noroiul in Bucuresti si stropi pe pantaloni.

cred ca mai bine ar fi daca un anotimp ar tine cate-un an, sa ma satur si sa imi doresc sa vina urmatorul. desi parca o iarna de 12 luni nu prea mi-ar conveni. cred ca nu am pe cine sa imi vars nervii si ma razbun pe biata vreme…

ieri am citit un articol care mi-a placut mult, in prima parte in mod special. eu chiar am convingerea ca mass-media in general alimenteaza o stare de anxietate exagerata, care dauneaza grav celor cu un psihic fragil (fragilitate cultivata in ani buni de tembelizare). fiecare vede deja in jurul sau treaba asta. cu putine exceptii sanatoase poti da drumul la radio sau tv si sa nu vrei (inca) sa pleci pe Marte la propriu (din tara, e acceptabil). ma bucur cand imi e intarita convingerea ca nu e sanatos sa te uiti la stiri sau alte emisiuni patimase de pe la noi. cine si ce are de castigat pe termen lung din asta, nu stiu si nici nu pot intelege. sunt mai usor oamenii de manipulat asa? mie, personal, nu-mi ramane decat sa ma rog sa nu dea Radio Romania Cultural faliment, imi infund castile in urechi si evadez in carti, cu speranta ca maine va fi putin mai multa pace…

gata, mi-am spus of-ul!

si totusi… ipotetic, cum ar fi daca timp de o saptamana sau macar o zi s-ar prezenta lucrurile intr-o maniera adecvata, fara exagerari si impertinente, cu bun simt si discretie, cum ar fi daca pe toate canalele prezentatorii ar trata cu obiectivitate si profesionalism tema in discutie, cum ar fi daca fiecare invitat nu ar improsca gratuit pe cei cu care nu sunt de acord, ar sti sa foloseasca argumentele (si logica), chiar, cum ar fi?

In preajma Cuibului Linistit…

Cuibul Linistit, noaptea…

From Balchik, August 2010

perla vacantei mele a fost, desigur, castelul Reginei Maria de la Balcic. desi am ajuns in Orasul Alb sambata, l-am vizitat abia joi. ii dadeam zilnic tarcoale pe faleza si ma fascina intinderea pe verticala, aspectul in trepte pe care il da mixul de pereti din piatra alba cu verdele intens al gradinilor.

dupa ce am achitat cei 10 leva, am pasit cu emotie si curiozitate si am mers spre dreapta, sperand ca voi dubui o cale interesanta prin acest labirint. primul punct de interes a fost Puntea Suspinelor, de unde se poate vedea o frumoasa cascada. mi s-a parut suprinzator cum a incaput intr-un spatiu atat de mic. (click pe poze, pentru a le vedea mai mari, in album)

From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010

Gradina de trandafiri (Rozarium)

From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010

pe intreaga suprafata care apartine Castelului sunt mai multe vile, care avea un rol clar in momentul constructiei. unele sunt folosite si astazi ca locatii pentru expoziitii, drept crama sau chiar loc de cazare pentru turisti. ce e cu adavrat pretios e ca fiecare sector prezinta un panou mare in care este descris (in bulgara, engleza si romana). textul continut mi-a fost de mare ajutor si e cu atat mai special cu cat, cel mai des contine citate din memoriile Reginei.

From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010

apa te insoteste la tot pasul… peste tot dai de un fir de apa, de o roata de moara, de o oglinda construita dupa un simbol aparte (cel mai des apare crucea). sunt, pe langa cascada, izvoare si fantani…

From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010

Gradina lui Allah

From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010

Cactusi si agave (bicolore, in dreapta)

From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010

daca aveti ocazia sa-l vizitati, sa nu lasati timpul sa va streseze. puteti petrece 2-3 ore fara sa simtiti. pentru mine, e un loc care m-a impresionat prin atentia la detalii, ingeniozitatea pe care o inglobeaza, modul de utilizare al spatiului, panoramele variate si efortul pe care l-a necesitat o asemenea amenajare. am venit acasa cu regretul (sau bucuria, nici nu mi-e inca clar) ca daca administratia era romaneasca, starea acestui loc era mai jalnica. in orice caz, multumesc din suflet tuturor celor au avut o contributie cat de mica la a ma putea bucura de vizita acestui locşor minunat…

From Balchik, August 2010

Mixed thoughts…

am vrut un week-end linistit, in care mi-am propus sa fac ordine atat in lucruri, cat si in ganduri. de asta am avut parte, dar si de ceva in plus…

pentru ca m-am mutat de curand si am carat pana la etajul 3 (blocul nu are lift), o multime de lucruri – nu mi-a fost greu sa constat ca am in(ca) in posesie o multime de lucruri pe care nu le fososesc si pot spune cu siguranta ca nu imi vor fi utile nici pe viitor. dar le plimb dupa mine, ca pe niste martori tacuti si fideli ai unor momente speciale din viata mea – bilete de intrare, primul meu bilet de avion, hartiute scrise de difeite persoane, tichete de parcare, recipiente/cutii goale, reviste vechi. asa ca am zis ca trebuie sa imi calc pe suflet si sa mai triez din ele. ideal ar fi fost sa scap de toate, dar nu am putut. asa ca recunosc pe blog aceasta fetisizare in timp ce le asez frumos in cutie, pana la urmatorul recensamant

duminica am vrut sa ma duc la biserica. m-am urnit greu… dar m-am dus in micuta biserica din lemn din Parcul Titan. cand sa cumpar lumanari, m-am intalnit cu o colega de generala pe care nu o mai vazusem de vreo 15 ani cred. cat de stranii sunt legaturile din copilarie, uneori…

si sambata si duminca am iesit in parc sa alerg. am facut cate o tura de lac si la final, am gasit o portiune de vreo 30 de m unde fac 5-10 sprinturi. I like it a lot!

tot duminica, am avut o vizita si am facut din nou… bruschetti. dupa ce am pus fiecaruia in farfurie, se facu liniste si fiecare manca in pace. la un moment dat, exclam multimita de rezultat: mmm… heaven! radioul era deschis si in clipa urmatoare zise Mr. Lenon: Imagine there’s no Heaven/ It’s easy if you try

Catching butterflies…

inainte sa plec in vacanta mi-am luat o carte mare si ma pregateam sa scriu pe blog, la intoarcere un post prin care sa multumesc celor de la Curtea Veche pentru sansa de a gasi in limba romana un autor interesant (Pamuk).

numai ca deja de la pagina 5 se desprinde usor o pagina a cartii (are aproape 600 si ma intrebam cum va rezista pana la final). cartea arata bine, imi place mult coperta, dar de ce e legata atat de prost? mai citesc uneori carti de prin anii ’60 si acele pagine se tin cu mult mai bine… acum insa, am o carte din care s-a desprins un capitol. intr-una din zile, cand stateam la plaja pe un ponton, a batut vantul, a deschis cartea si a dat marii cateva pagini. eu nu stiu sa inot si cred ca am avut mare sansa sa le pot recupera, dar se putea sa am nu doar o carte cu foi desprinse, ci una incompleta…

cum ar fi trebuit sa manipulez cartea? sa o citesc la masa? cartile mele sunt plimbate, mereu in geanta printre multe altele si nu vreau sa am grija ei in mod exagerat. pe langa un continut de calitate, e atat de greu sa o faci sa fie si practica?

ca sa nu mai spun ca incep sa vad o conspiratie… mi-am luat astazi un numar din Elle… deja am pagini desprinse. nu spun ca n-o sa mai cumpar carti, reviste, dar as vrea sa nu mai fie atat de sensibile

Vegetal world… in Balchik

ca imi plac plantele nu e deloc ceva nou pentru cei din jur. cred ca devin uneori exasperanta cand ma opresc la orice buruiana si incerc sa fac asocieri cu ce mai imi aduc aminte din facultate. la Balcic am gasit plante interesante din belsug, atat in salbaticie, cat si in gradina Castelului.

prima surpriza a fost sa vad pe marginea drumului, migdali. am cules cateva fructe si le-am spart – erau dulci si foarte bune. apoi am gasit mure. vreo 2 zile am mancat la cina numai asta. trebuiau culese cu atentie si rabdare, dar aroma lor merita orice efort… mai erau multi smochini, conifere si chiar si o liana de care aflasem in facultate (Priploca graeca).

migdale:
(click pe poze pentru marire)

From Plante, Balcic

mur incarcat:

From Plante, Balcic

o mica recolta…

From Plante, Balcic

Periploca are ca particularitate pastaile lipite la capate

From Plante, Balcic

perfectiune… culori, forme, lumina…

From Plante, Balcic

un pui de smochin

From Plante, Balcic

o floare al carui nume nu il stiu… dar m-a fascinat de mica

From Plante, Balcic

restul pozelor sunt din gradina Castelului:

From Plante, Balcic

au un Rosarium superb unde am vazut cel mai delicat trandafir lila (din pacate nu am poze cu el)

From Balchik, August 2010
From Plante, Balcic
From Plante, Balcic
From Plante, Balcic
From Plante, Balcic

Drumul vinului – o prea frumoasa bolta cu vita de vie, in mijlocul caruia curge un fir de apa (de fapt, apa traverseaza in oglinzi superbe intregul spatiul al Castelului)

From Balchik, August 2010
From Plante, Balcic

o parte din cactusi

From Balchik, August 2010

Aloe inflorit

From Balchik, August 2010
From Plante, Balcic

asadar… un mesaj pentru alti obsedati de lumea vegetala: in Balcic ai parte de ceva satisfactie…

From Balchik, August 2010

Back… just physically

am venit acasa vineri seara si mi s-a parut ca 7 zile au trecut intr-o secunda. nu a fost mereu foarte misto, dar nu mai imi venea sa vin acasa. abia prin iulie m-am decis unde sa plec in concediu si la sfatul lui Nico am optat pentru Balcic. nu mai fusesem niciodata in Bulgaria, dar din discutiile cu cei care au fost pe acolo, parea o destinatie oricum mai tentanta decat ceva de pe la noi… poate ca pare sablon ce spun, dar am vrut liniste…

…si am avut din plin, pentru ca hotelul unde am stat era la 25-30 de minute de marginea Balcicului, asta daca mergeam pe sosea, ca pe faleza dura mai mult. intalnirea cu marea a fost extrem de amagitoare, pentru ca acolo, ceea ce poate fi numita plaja, este extrem de redusa. in rest bolovani imensi, mult ciment si scoici…

From Balchik, August 2010

oricum… ma trezeam singura la 8 dimineata si imi placea la nebunie sa ies pe balcon…

From Balchik, August 2010

apoi, dupa un dus rapid si impachetarea lucrurilor pentru plaja, urma micul-dejun pe terasa, care avea o cafea asa de buna…

From Balchik, August 2010

drumul spre mare era mai mereu prin padure, pana la faleza

From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010

voi reveni si in zilele urmatoare cu poze, impresii… vreau sa le revad treptat, sa-mi amintesc pe indelete, asa cum savuram fara graba, cafeaua in fiecare dimineata

Ready, steady…


(photo credit)

am inceput cu listele… mi se pare momentul cel mai important atunci cand fac un bagaj. vreo 2-3 zile umblu cu lista dupa mine si tot scriu ce as vrea sa iau. uneori mai apar compromisuri pe ultima suta de metri, dar mai bine sa scot de pe lista, decat sa uit ceva important acasa…

azi am fost la librarie si mi-am luat Cartea neagra (nu am gasit Ma numesc Rosu). are aproape 600 de pagini, sa-mi ajunga pentru intreaga sedere.

mi-am printat harti, articole si am facut rost de papuci comozi cu care sa colind in lung si in lat faleza. daca entuziasmul meu pare putin exagerat, e pentru ca am ani buni de cand nu am mai fost la mare si acum chiar imi doresc mult… o buna bucata de vreme i-am invidiat pe cei care ziceau ca nu pot trai fara o reintalnire anuala cu marea. eu nu eram asa… dar, se pare ca, odata cu varsta, lucrurile se mai schimba…

vreau sa ma trezesc dimineata si sa pandesc rasaritul, vreau sa merg pe plaja seara, sa ma uit la stele, sa ma satur de soare (btw, n-am palarie :) ) si de briza…