Steps around…

Zilele ce au trecut au fost pline de trairi, atat high, cat si… low, majoritatea in legatura cu Clubul de handbal. Pe de o parte, am fost contactata de un domn de la FRH, care mi-a propus sa scriu un articol pentru revista federatiei.  O alta bucurie a fost invitatia la Pitesti, de a juca un amical cu o echipa nou infiintata. Meciul va fi in sala Sporturilor din Pitesti, maine seara. Chiar astept aceasta intalnire cu mare bucurie. E un meci atat de socializare, cat si de pregatire pentru Turneul de la Cluj, de la sfarsitul lui iulie.

In perioada asta savurez cu deosebit interes Proba de caracter si sper ca in saptamana ce vine sa termin si Design yourself. Dupa cum se vede, ma bucur de bunavointa Bibliotecii FFFF din plin.

Azi e abia luni. Sunt tare curioasa ce-mi mai rezerva saptamana aceasta :)

Prin munti, iunie 2011

Am reusit in sfarsit sa urc pe munte week-end-ul trecut. Am fost prin Bucegi intr-o tura o tura de 2 zile, in care am mers cu trenul pana la poalele muntelui si apoi am urcat si am dormit la cabana. Am avut parte de o vreme minunata de munte, de un peisaj care m-a surprins la tot pasul, de o compania placuta si toleranta si mai cred ca e o tura pe care as reface-o cu placere.

Traseul a fost urmatorul: am plecat din Bucuresti sambata dimineata cu trenul si am coborat in Busteni in jur de 10,30. La 11.00 am plecat pe traseu, catre Hotel Silva si am urcat prin Jepii Mari pana la Piatra Arsa (triunghi albastru). In jur de 15.00 am ajuns la cabana, ne-am cazat si apoi am plecat sa ne mai plimbam vreo 3 ore pe Platou, pana spre Babele. Am platit 100 lei pe o camera cu 2 locuri.

From New Folder
From New Folder
From New Folder
From New Folder
From New Folder

Seara au intarziat cu cina vreo 90 de minute si asta ne-a afectat si ora la care ne-am dus la somn. Aveam o idee despre traseul pe care voiam sa il facem a doua zi, dar am zis ca intai ne trezim devreme (7.00) si in functie de cum ne simtit fizic, plecam la drum. Am dormit intens si ma simteam pregatita pentru a doua zi. Am coborat pana la Padina, unde visam eu sa mananc micul dejun. Dar… teapa! Am ajuns acolo la 10.00 si mai serveau pranzul, de la 12.00. Atat! Nervoasa, nu am mancat nimic si am plecat catre Vf. cu Dor, unde am ajuns in jur de 13.00.

Coborarea pana la Padina a fost ce-a mai faina parte a traseului, din punctul meu de vere. Oanei ii plac partile de padure, mie peisajele cu panorama vasta. Mi-au placut mult si pajistitle pline de panselute de munte; uneori uitam sa privesc pe unde calc, uitand-ma la ele… Am trecut si pe langa Hotelul Pestera, inainte de a ajunge la Padina si mi s-a parut ca arata foarte bine. Am facut un scurt popas la manastire, sa aprindem lumanari si ne-am indreptat spre cabana.

From New Folder
From New Folder
From New Folder
From New Folder
From New Folder
From New Folder

Dupa coborarea de pe Vf. cu Dor am facut un popas de-un suc si apa, la Cota 1500. Apoi am coborat catre 1400 si spre Sinaia, cu intentia de a manca la Cabana Schiorilor. Pentru ca am taiat serpentinele pe traseul prin padure, am ratat cabana si am mancat abia la Irish Pub, vizavi de posta, pe la 17.00. Am impachetat frumos betele de trekking, de care m-am folosit cu varf si indesat si am savurat la final, pentru prima data, clatite cu inghetata. Am facut in a doua zi un traseu care ne-a luat 8 ore, dupa ce am scazut pauzele.

Dupa berea de rigoare, ne-am indreptat catre gara, ne-am urcat in personalul care avea intarziere (evident!), si incetisor si fara graba, in jur de 22.00 eram din nou in Capitala. Asta e povestea traseului, pe scurt, iar urmatoarea tura as vrea sa fie in Ciucas…

IRB Nations Cup 2011

Ieri am fost pe stadion, la meci. Pe Stadionul Tineretului Iolanda Balas Soter din apropierea Arcului de Triumf, se desfasoara luna aceasta meciurile din cadrul IRB Nations Cup 2011, mai e un set de meciuri, duminica, 19 iunie.

Din pacate, Romania a fost invinsa de South African Kings, scorul final fiind: ROMANIA – SA KINGS: 23-27. Din fericire am asistat la un meci fain, vremea a fost ingaduitoare cu noi, desi ne amintau nori densi si m-am bucurat pe deplin de atmosfera de pe gazon si din tribune. Pe acest stadion pot venit linistiti oameni de toate varstele, fara nici un risc. Recomandare pe care nas face-o, daca ar fi vorba de un meci de fotbal…

Drept dovada, iata cateva din pozele colegului meu de la Club, Catalin.

Am numai cuvinte de lauda pentru Federatia Romana de Rugby, atat pentru felul in care coordoneaza desfasurarea acestui sport in Romania, cat si pentru felul in care isi promoveaza evenimentele (online – concursuri pe Facebook, pe pagina lor – Stejarii si afise la metrou – din ce am putut eu observa). Au un site foarte bine pus la punct, mereu actualizat si mi-ar placea ca si alte sporturi sa preia modelul acesta. Faptul ca au interactionat cu bloggerii, este iarasi, din punctul meu de vedere, un pas foarte bun.

As vrea sa vad si site-ul Federatiei Romane de Handbal, putin mai animat…

Emotii…


Photo courtesy of LPS Academica Focsani

In poza de mai sus e Sala Polivalenta din Focsani, unde am facut eu cei 5 ani fericiti de handbal…

Dupa aparitia articolului despre Club in ziar, a urmat o perioada dificila. O parte a echipei s-a separat si a format un nou club. Cu atat de putin timp inaintea Turneului de la Cluj, lucrul asta nu a picat deloc bine. Insa mergem mai departe si vom depasi momentul asta.

Dar asta e motivul principal pentru care voiam sa scriu astazi, ci pentru ca aseara am tremurat la propriu de emotii. In urma aparitiei online a articolului, l-a gasit si sotia fostului meu antrenor, domnul profesor Radu Georgescu. Si m-a sunat aseara… Cred ca sunt exact 14 ani de la ultima noastra discutie, cand am plecat in clasa a X-a de la Liceul Sportiv. M-am bucurat sa-l aud si nici nu stiu in ce fel as fi putut da de el, pentru ca eu merg extrem de rar in Focsani. Oricum, chiar vreau sa-l revad, cu prima ocazie cand merg acasa…

Eh, asta da, surpriza! O supriza placuta, foarte placuta :)

Freed

In sfarsit… ma simt eliberata de-o presiune uriasa si simt ca ma pot bucura de ce urmeaza. Iti/va/le multumesc… Ma asteptam sa le port pica, dar sunt surpinsa de cata bucurie simt pentru ei. Chiar le doresc sa le iasa! Ma bucur ca le-am dat prilejul sa se intalneasca si de aici, sa duca ei mai departe propriul lor vis. De-ar face asa toti oamenii, sa viseze si sa puna in practica ce-si doresc, n-am fi cu multi mai multi zambitori si fericiti? Ce-i drept, nu pot sa trec usor peste socul pe care mi la produs comportamentul lui AC. Sunt uluita de cata ura am putut starni in el. M-as putea mandri ca am si eu acum un hater, nu?

Week-end-ul asta imi propusesem sa urc pe munte, dar din cauza vremii am optat sa stam acasa. Sambata dimineata m-am trezit devreme, am facut curat prin casa, am gatit si apoi… parca nu-mi gaseam locul. Cand m-a sunat Simo sa mergem la Street Delivery, am refuzat. Apoi mi-am dat seama ca eram asa de blocata in programul cu muntele, pe care mi-l stabilisem initial… incat nu am putut fi flexibila sa fac si altceva… Am optat sa fac ordine prin casa, sa gatesc si termin Usa interzisa (care m-a facut sa vreau sa citesc si Despre limita).

Mixed stuff, again…


Photo credit – www.sorin.freehosting.net

In sfarsit, de cateva zile pot spune ca am intrat in normal. M-am intors  la lectura zilnica, din metrou (acum, Liiceanu, Usa interzisa), alerg din nou, cu precautie si ma pregatesc de o noua iesire pe munte in acest week-end. E prima pe acest an si recunosc ca am emotii.

Am planuit un traseu de 2 zile. Vom dormi cel mai probabil la Piatra Arsa si vom colinda temeinic Platoul Bucegilor. Eu chiar m-as fi aruncat la un traseu mai dificil, prin Malaiesti, dar colega de drum a zis ca ar fi mai bine sa nu facem asta.  Mi-ar placea sa mai gasim oameni cu care sa mergem, sa facem ceata mai mare. Dar indiferent cum se vor petrece lucrurille, abia astept reintalnirea cu muntele!

In rest, in continuare Clubul imi ocupa o mare parte din ganduri si preocupari. As fi vrut sa fie uneori lucrurile mai line, dar se pare ca nu e intotdeauna simplu… Astazi ar trebui sa apara un articol in Adevarul de seara, pentru care am pozat ieri. Abia astept sa pun mana pe ziar.

(later edit: a aparut articolul