I love TED!

ma bucur de fiecare data cand mai gasesc cate o prezentare misto. astazi am intrat din nou pe site-ul TED.com sa vad ce mai e nou. am dat de acest speech si m-a incantat, nu numai prin continut, ci si de eleganta autoarei… ce-mi place mult e ca are nu doar o idee interesanta, ci o suma de amintiri, povesti si ganduri. dintotdeauna am fost indragostita de cei care spun povesti si citind acum cateva luni un roman de-al lui Elif Shafak am gasit in el ce cautam: povesti captivante, o carte buna si clipe de evadare!

enjoy!

Anunțuri

Traseu pe munte: Busteni – Cabana Diham – Predeal

plecarea a fost din Bucuresti, cu trenul personal (5:46). un bilet a fost cam 13 lei si am ajuns relativ rapid, in 3 ore. trenul destul de plin cu oamni iubitori de munte, fie ei tineri, maturi sau chiar mai in varsta. mi-au bucurat sufletul cu tineretea de pe chipul lor, echipati, cu rucsacii alaturi si cu o multime de povesti despre traseele fecute…

am ajuns in Busteni, am oprit pentru o cafrea si apoi, am tot incercam sa dibuim pe ce strada trebuie sa facem la stanga. am gasit indicatorul cu pricina, am oprit sa cumparam 2 pelerine de ploaie si in jur de 10.30 porneam pe traseu. prima parte a fost destul de usoara, pana la Gura Diham. am trecut pe lana un parc imens de rulote, o multime de oameni, copii, si, evident… ceva gunoaie.

dupa ce am trecut de aceasta cabana, am facut un mic popas pentru un sandwich, pentru ca apoi a urmat o portiune de urcare. relativ mica, mai un gafait, mai o intrebare de genul: de ce n-am stat eu acasa sa ma relaxez? am ajuns apoi in padure, urmand traseul catre Poaina Izvoarelor. un drum frumos, dar multe zone in care erau… izvoare si trebuia sa ma gandesc bine pe unde ar fi mai intelept sa o iau. multe persoane pe traseu… am ajuns cu bine in poiana sus-mentionata, care pe mine nu m-a impresionat prea tare:

From Diham, 10-11 iulie 2010

dupa o pauza de un mar si stafide in ciocolata, am urcat pe langa Cabana Poiana Izvoarelor, intr-o alta poiana, care mi-a placut mai mult, apoi a urmat iarasi un drum prin padure.

From Diham, 10-11 iulie 2010
From Diham, 10-11 iulie 2010

maxim 45 de minute e necesar de la Cabana Poiana Izvoarelor pana la Cabana Diham, astfel in jur de 14.00 eram deja la cabana.

From Diham, 10-11 iulie 2010
From Diham, 10-11 iulie 2010
From Diham, 10-11 iulie 2010

ne-am cazat (30 lei/persoana/noapte) intr-o camera cu 3 paturi, totul mi s-a parut nou, baie in camera, dus. mancarea mi s-a parut putin cam scumpa (in comparatie cu Padina, de exemplu), dar buna. dupa ce am mancat, am iesit putin afara, dar nu am rezista prea mult, ca pe la 7 eram deja adormita. nu prea stiu cat am dormit… dar nu mi-a fost greu sa am un somn bun si noaptea.

ne-am trezit pe la 8, am facut un dus si dupa ce am luat micul dejun (omleta, paine cu unt si dulceata de mure, un ceai si o cafea), in jur de 9:40 am plecat catre Predeal. desi a plouat toata noaptea, de dimineata nu era decat o ceata densa si se auzeau stropii cum se scurgeau pe cetina brazilor. noi eram cu pelerinele pe noi, dar am renuntat la ele, ca era muuult prea cald. am mers pe un drum forestier, considerant ca nu e prea recomandat sa o luam pe cararile din padure.

From Diham, 10-11 iulie 2010
From Diham, 10-11 iulie 2010
From Diham, 10-11 iulie 2010
From Diham, 10-11 iulie 2010
From Diham, 10-11 iulie 2010

am urma drumul pana am ajuns la sosea, iar apoi au urmat 6 km obositori pe marginea soselei pana, in Predeal. la 13.00 alergam sa prindem personalul cu care sa ne intoarcem in Bucuresti. greu s-a mai miscat trenul, dar pana la urma… in jur de 17.00 am ajuns si noi la Bucuresti. cam asta a fost povestea unei scurte drumetii prin Bucegi.

From Diham, 10-11 iulie 2010

Muntele e drog…


(sursa photo)

am reusit sa fac in acest week-end traseul pe care mi-l propusesem, prin Bucegi. a fost una dintre cele mai frumoase iesiri pe munte, cam usoara (un traseu recomandat incepatorilor) dar in care m-am simtit extraordinar clipa de clipa. eu nu am facut nici o poza, dar au facut Sim si Oana, si de indata ce primesc pozele de la ele, voi redacta un post dedicat acestei drumetii.

a fost prima iesire pe munte dupa ce am renuntat la scoala de ghizi si a fost misto mai cu seama faptul ca eram de capul nostru… noi am ales traseul si ne era clar ca vom face modificari de fiecare daca cand nu se potriveste ce e in teren cu ce putem face sau ce ne place noua. o data ce am ales un traseu, l-am respectat si eram cu ochii pe indicii si ceas, ca sa fim sigure ca e drumul cel bun si ca il parcurgen intr-un ritm adecvat. da, era putin straniu ca in sala de mese sa fie doar cateva persoane, dar nu o data m-am gandit: oare vine acum sa bata cineva in usa si sa imi spuna ce sa fac? oare urla cineva de dimineata ca trebuie sa ma trezesc? fara stres inutil, fara oameni enervanti care sa ma sacaie, fara tipete pe traseu – ba chiar am facut poze si ne-am oprit unde am vrut. mai pe scurt – am avut un week-end la munte exact asa cum mi-am dorit. desi a plouat mult in noaptea de sambata pre duminica si am fost echipate pentru ploaie, pe noi nu a picurat un strop. imi place sa cred ca asta a fost cadoul muntelui pentru staruinta de a nu renunta la drumetie. am avut parte de peisaje si imagini de poveste si ma refer aici la dimineata de duminica, cand mergeam prin ceata si padurea era de un verde… atat de verde! o sa vedeti pozele :)

nici nu am venit bine acasa, ca deja ma gandesc: unde ma mai duc? spre exemplu, as vrea sa merg din nou pe Ciucas, dar de data asta – vara. apoi – am doua saptamani de concediu. in una din ele voi pleca la mare, e totul clar, dar in a doua… as putea sa colind pe munte, nu? pe unde ar fi mai potrivit? uof… greu de decis. de o discutie cu Nico am eu nevoie acum. dar ma vad miercuri cu fetele si o sa gasesc eu solutie la problemele mele…

I need some…


(photo credit)

aseara lucram cu niste margele si se pare ca platesc tributul ignorantei mele. in ultima vreme am fost nedezlipita de monitor – fie ca a fost disertatia, fie s-a ivit acum traducerea unei documentatii. ochelarii nu i-am mai purtat de mai bine de jumatate de an si cred ca e cazul sa remediez treaba asta cat mai urgent.

am rezolvat ieri cu transportul pentru mica vacanta. yeeeeeeei! mare asteapta-ma ca vin! abia astept sa simt nisipul sub talpi….

in seara asta merg la Sim, ca sa plecam maine devreme spre Busteni. suntem numai 3 persoane, dar tot e bine. sper, din suflet, sa nu faca misto de noi vremea si sa parcurgem cu bine traseul pe care ni l-am propus (nu pare prea greu). avem tren la 5.46 am, dar la 9.18 suntem in Busteni (conform Mersului Trenurilor). ma gandesc ca in jur de 10.00 vom reusi sa pornim pe traseu. in prima zi sunt cam 5 ore, iar in a doua zi vreo 4 – asta daca nu ne tuna sa mai facem vreo modificare. lucrurile astea le vom stabili pe teren, in functie de cum ne simtim, de cum e vremea si de cata energie dispunem.

am sunat la cabana, am facut rezervarea. sper doar sa reusesc sa fac bagajul si sa nu uit ceva vital p-acasa. acum inca lucrez la lista. as fi vrut sa ajung prin Decathlon sa imi iau niste bete de trekking. dar o las pe data viitoare, ca din Berceni pana in Militari e prea mare distanta. God… abia astept sa fiu din nou pe munte!

un week-end bestial si voua!

Higher, harder, happier :)


(sursa foto)

pentru acest week-end pun la cale sa merg pe munte. traseul ales: sambata dimineata plecare din Bucuresti catre Busteni si de aici urcare catre Gura Diham – Poiana Izvoarelor – Cabana DIHAM (cazare), apoi duminica, coborarea prin Poiana Vaii Cerbului, pana in Busteni. cred ca vom pleca (o parte vor sa vina cu masina) cu trenul, devreme (pe la 5 si ceva e un tren personal). la acest traseu am ajuns dupa ce am studiat ce mai au pe blog cei de la Trasee Montane – tot la ei pe site gasiti si explicit timpii de parcurs, precum si alte informatii (fata de traseul propus de ei, apare o mica modificare – cazarea la Cabana Diham). multumiri!

daca mai vrea cineva sa vina, sa dea un semn si pot trimite un e-mail cu detalii.

I work on solar power…


(photo credit)

pana prin 2007 nu eram deloc meteodependenta, dar dupa 10 luni in Germania, unde soarele era extrem de pretios, latura mea solara s-a acutizat, si iata-ma astazi, doritoare de soare ca o insecta dupa o iarna grea…


(photo credit)

in aceasta vara mi s-a pus rau pata sa imi fac concediul la mare si ieri am reusit sa ma decid unde sa fac rezervarea. incep deja un mic AMR, pentru ca mai sunt zile bune pana pe 14 august, dar am timp destul pentru:
– ca sa imi fac bagajul – adica vreau carti (in special Orhan Pamuk, din care nu am citit inca nimic – dar daca aveti recomandari, le astept cu nerabdare), reviste, lac de unghii…
– sa printez harta localitatii si sa ma documentez despre obiectivele turistice
– sa fac stoc de baterii pentru camera, ca sa pot face poze…

ei… parca am acum chef de treaba! :)