Chestii misto…

Dupa ce mi-au trecut (cu greu, recunosc) emotiile pe care le-am avut la meciul de luni, ieri a fost o zi cu spor (mai putin cand am uitat sa stampilez un document si am aflat asta chiar la Trezorerie) si am facut o multime de chestii noi si misto :)

Pai, m-am inscris la Biblioteca FFFF :D de-acum nu mai am voie sa ma vaiet ca nu am ce citi… Am aflat de ea, urmarind un clip foarte misto despre creativitate (ma preocupa intens subiectul asta) si am zis ca pot incerca sa le scriu un e-mail. Apoi am descarcat de pe site lista de carti, le-am trimis un e-mail si m-am prezentat la locatia cu pricina sa facem tranzactia :) E chiar foarte misto la ei acolo si merita sa faci o vizita pe indelete, nu ca mine, pe fuga…

Inainte de asta, am fost la Opera si am luat bilete. Desi am facut 4 ani de facultate si 2 de master in preajma ei, abia diseara ma duc pentru prima data si voi avea ocazia sa vad si sa ascult Madama Butterfly.

Iar aseara, pe la 20.30 am iesit in parc la alergat. Vreme placuta, multi amatori de jogging, companie placuta… Ce mai!?! Am avut o zi tare misto :)

Anunțuri

Despre pasiune si iubire


Photo credit – Anamaria Dascalu

Ieri am fost din nou prezenta la o serie de prezentari organizate de cei de la Go Mentorship, moderata excelent de catre Razvan Crisan. Si pentru ca au continuat sa celebreze „Luna femeilor extraordinare”, invitatele care au vorbit de aceasta data au fost:
Vicky Cookson – Director Resurse Umane, Vodafone Romania
Cori Gramescu – Instructor Fitness
Liliana Preoteasa – Director in Ministerul Educatiei
Laura Andrei – Judecatoare a Tribunalului Bucuresti

Prima dintre ele, Vicky Cookson, mi-a dat mari batai de cap, pentru ca pe toata durata discursului am incercat sa ii ghicesc varsta si parea o ecuatie din ce in ce mai complexa. Devenise dificil pentru ca tot insira anii parcursului ei profesional si afisa in acelasi timp o tinerete molipsitoare. Cu un accent britanic formidabil, ne-a povestit cu umor ce job-uri a avut si cum de a ajuns sa lucreze in loc de 3 luni, 3 ani la Vodafone Romania. Ne-a mai spus despre cat de importante sunt, in viata profesionala, perseverenta si pasiunea. La partea intrebarilor de la final a fost mai intai intrebata care sunt diferentele pe care le sesizeaza la cei din Romania, comparativ cu cei din UK, pentru ca Razvan sa revina si sa o intrebe care sunt asemanarile dintre cele popoare.

Daca la prima intrebare, raspunsul ei a inclus trasaturi precum pasiunea, importanta relatiilor interumane, caldura, dorinta de a invata si implicarea emotionala, la cea de-a doua m-a susrpins cu observatia ca romanii, din punctul ei de vedere, sunt deschisi la idei noi ale altor culturi si au o mare dorinta de a calatori.

A doua invitata, Cori Gramescu,  mi s-a parut putin prea vaga pentru acest tip de prezentari si o singura idee, din final, mi-a placut extrem de mult. Se referea la felul in care ne purtam cu propriul corp si ca nu vedem relatia cu el ca pe o investitie pe termen lung; orice abuz la care il supunem, s-ar putea sa ne coste serios la batranete si asa cum suntem constiinciosi si preocupati de cariera, pensie etc. am putea acorda si trupului importanta cuvenita.

Doamna Liliana Preoteasa m-a facut sa-mi aduc aminte de profesorii dragi din scoala si de anul petrecut in invatamant. Profesoara de matematica, m-a impresionat prin vivacitate si acea tinerete pe care o simt in cazul unor persoane, dincolo de varsta pe care o afiseaza. La intrebarea „ce ne invata matematica?” a raspuns ca „iti da onestitate, prin faptul ca te bazezi pe o demonstratie”, iar acest lucru ii permite sa accepte opinii diferite de ale ei, daca sunt corect argumentate.

Insa cea mai interesanta prezentare mi s-a parut cea a Laurei Andrei (inregistrarea video: aici). Micuta si aparent firava, a tinut sala captivata cu mult peste cele 15 minute acordate. A vorbit despre relatia mentor-protejat, despre drumul profesional si o zi obisnuita de munca.

Dupa aceste doua serii de prezentari si clipurile de pe site, am ajuns si la cateva concluzii, pentru ca mi se par mult prea evidente trasaturile pe care le au in comun invitatii:
– toti vorbesc despre pasiune – pasiune in munca, pasiune in tot ce intreprind, simti pasiune inclusiv in felul in care isi povestesc viata;
excelenta – am impresia ca, orice ar fi ajuns oamenii acestia sa faca, ar fi facut excelent; dar au avut taria sa caute cu tenacitate ce le place cu adevarat sa faca;
onestitate – fata de sine si fata de ceilalti; curajul de a rosti chiar si lucruri incomode din ratiunea de a fi corect fata de propria persoana; cred ca aici intra si intuitia/inspiratia de care au dat dovada cand si-au ales calea sau au identificat oamenii pe care vor sa-i aiba ca mentori. Probabil ca multi avem parte de astfel de intalniri, dar nu toti reusim sa stabilim si o relatie tip mentor-protejat;
– dorinta de a invata mereu ceva nou si nebunia de a accepta noi provocari, indiferent de varsta sau conjunctura;
lectura – au profitat din plin de sansa de a intalni idei si personaje extraordinare, ascunse intre file mai mult sau mai putin ingalbenite de vremuri;
umorul si atitudinea relaxata;

Am omis ceva?

Eveniment organizat cu sprijinul Adevarul.ro, Oricum, Universitatea din Bucuresti si in colaborare cu TL Channel Romania.

Lectii…

https://i1.wp.com/www.tattootemple.hk/images/Japanese_Painting_by_trinifellah.jpg
Image credit – tattootemple.hk

Nu cred ca cineva dintre cei care au auzit la stiri despre valul naprasnic abatut asupra Japoniei, a putut ramane total indiferent. Evit stirile, dar cum-necum au ajuns la mine cateva legate de atitudinea cu care oamenii intampina situatia si cum incearca sa o depaseasca. Este… tulburator. Ba chiar o stire reda ca sunt preocupati de reciclare in conditiile date.

Eu nu pot face mare lucru,  mai mult decat gandurile de solidaritate pe care le am, o donatie la Crucea Rosie si sa merg maine seara in fata Bisericii Kretulescu. Sper sa gaseasca puterea de accepta si de a trece mai departe!

Care-i treaba cu fericirea?


Photo credit – Cristian Vasile

Aham… care-i treaba? E o intrebare pe care a adresat-o la un moment dat, aseara, Melania Medeleanu la conferinta organizate de cei de la Go Mentorship.

Despre aceste conferinte am aflat de anul trecut si cum-necum s-au suprapus cu alte evenimente si m-am bucurat de inregistrarea speech-urilor la ei pe site. Si mi-am promis atunci ca pe urmatoarea serie nu o voi rata. Si iata-ma cuminte in sala, ajunsa cu putin timp inainte de incepere, bucuroasa ca Sim a acceptam sa vina si, in plus, m-am mai intalnit si cu Diana.

Prima care a raspuns la intrebarea „ce voiam sa ma fac eu cand voi fi mare?” a fost Ada Roseti, care de 3 ani este Channel Manager la Discovery Romania. Setul de posturi oferite de Discovery este de departe cel mai urmarit de mine, la TV si devenisem si mai curioasa in ce priveste traseul ei profesional. Cand a ajuns la partea cu zig-zag-ul profesional, am zis ca nu puteam fi altundeva in acel moment. In prezent, e una din intrebarile personale cel mai mai stresante si cumva, m-a mai linistit. Seara incepuse cu o prezentare frumoasa si publicul, numeros, nu a fost mai prejos prin intrebarile adresate („ati fost taxata in vreun fel pentru acest traseu profesional?”,”ce calitati sunt importante cand selectati noii angajati”). Foarte faine si sugestiile de final: ai grija cum te porti intotdeuna cu cei din jur, citeste, fa lucrurile cu entuziasm si invata la tot pasul, gaseste un mentor, nu vei scapa niciodata de intrebarile de care ti le pui si de temeri. Inregistrarea acestui speech aici.

A urmat Andreea Paul Vass, pe care nu o stiam. Evit pe cat posibil stirile si mai cu seama cele din politica si de aceea, stiu doar cine-i presedinte si prim-ministru, pentru moment. Mai mult, nu… Si a fost o surpriza extrem de placuta: de la tonul vocii, pana la entuziasm si felul frumos in care si-a povestit traseul profesional. Si mi-a mai placut ca punctat 2 chestii: importanta unei familii pentru o femeie pasionata de cariera si ca, neimplicandu-te in politica, accepti implicit ca cei mai putin destepti ca tine sa te conduca si sa ia decizii pt tine.

Dupa aceste 2 momente importante ale serii a urmat Melania Medeleanu. Stiam despre ea ca lucreaza in televiziune de multi ani, dar nu stiam ca luase o pauza si ca a schimbat macazul. A fost formidabila in partea cu citirea astrogramei (ar putea face fara probleme teatru radiofonic) si tulburator de emotionanta in partea in care a povestit despre copii. A zis la un moment dat, ca daca „te implici in proiectul potrivit, oamenii de care ai nevoie iti ies pur si simplu in cale” – si nu puteam decat sa o aprob in gand: „da! asa este!”. La final cineva a facut o observatia pertinenta: „ca pana cum s-a vorbit despre mentori mai in varsta decat protejatii, dar tu ne-ai aratat ca mentori pot fi si niste copii”. Ea a aprobat si a spus ca pana la urma, mentor iti poate fi orice persoana care te face sa scoti la iveala ce ai mai bun in tine. Cred ca va imaginati si voi forta aplauzelor pe care le-a primit la final…

In ultima parte ne-a vorbit Anca Buliman, manager al spitalului Bagdasar-Arseni. Probabil ca Melania a ridicat prea mult stacheta, ca nu am mai reusit sa fiu captivata de aceasta prezentare; plus ca intre mine d-na Buliman era cameramanul si n-o puteam vedea.

Am plecat de acolo cu ganduri obsesive asa cum plec de la un film bun. Dar si bucuroasa ca Bucurestiul ofer astfel de intalniri. Traim timpuri fericite, dragii mei!

O alta prezentare a conferintei de aseara pe site-ul celor de la Go Mentorship.

Sus Ursus!


Photo credit – rommerican.com

Aseara am avut placerea de a sarbatori 8 Martie intr-o locatie faina din Centrul Vechi, alaturi de noi si placute cunostinte, la invitatia celor de la DespreAlcool.ro. Desi am primit cateva urari in prima parte a zilei, habar nu aveam ca pana la finalul ei o sa ma distrez atat de fain.

M-am reintalnit in mod neasteptat si foarte bucuroasa cu Andreea si Anca, le-am cunoscut-o pe Silvia, Ioana Florea si Ana Maria, si… pam pam! am ras cu si la glumele lui… Cabral. Desi nu il vad des la TV, a fost o surpriza pe cinste!

Discutia a inceput plecand de la tema femei, barbati si alcool. Cine si de ce bea, de ce e important sa ai masura, ce amintiri avem legate de excese si tot asa.

Cred ca cel mai bine pot sa vorbi despre acest subiect, cei care au fost afectati de lipsa de masura. Suntem cu totii de acord, ca la o intalnire, in doi sau in mai multi, putin alcool inteteste glumele, dar… e si mai mare bucuria cand nu tre’ sa negociezi cu mahmureala a doua zi sau cu necazurile posibile ale condusului in stare de ebrietate. Dar e foarte greu sa incerci sa ai o viata normala cand ai alaturi un prieten sau un parinte dependent de alcool.

Si eu militez pentru moderatie. Ador ceaiurile si nu beau alcool frecvent, dar imi plac mult momentele cand sunt cu prietenii si ma bucur de o bere, un pahar de vin sau de whisky. Imi displac persoanele care se proclama in totalitate anti-alcool, dar deopotriva si pe cei care se lasa dusi prea departe de aburii bahici.

Le multumesc celor de la Ursus pentru invitatia oferita, pentru ocazia de a merge intr-o locatie chiar frumoasa – La Muse, intr-o companie placuta, cu ocazia unei zile speciale!