Doubtful mood…

Aseara am ajuns la BCU, la al treilea eveniment organizat de ARCEN la care particip, si anume la o conferinta sustinuta de Dan C. Mihailescu. A spus o multime de lucruri care mi-au dat de gandit si am regasit o idee despre care auzisem mai intai la Andrei Plesu – intelectualitatea vine la pachet cu indoiala. S-a plecat de la urmarirea unui mic reportaj in care erau intervievate pe strada  persoane care invitate sa raspunda la intrebari precum ce mai reprezinta astazi cultura?, poti face cultura pe stomacul gol? sau te simti inutil?

Au urmat apoi cateva observatii ale lui Dan C. Mihailescu cu privire la statutul intelectualului inainte si dupa ’89 si cam care ar fi provocarile carora ar trebui sa le facem fata, noi, tinerii de astazi. A vorbit despre mai multe lucruri, dar am retinut in mod special ideea ca tarele comunismului, mai exact felul de a privi puterea si politica, sunt lucruri asupra carora noi ar trebui sa ne schimbam perspectiva.  Comentariile din public m-au ajutat sa inteleg mai bine: politica, ca definitie e una, iar modul in care alegi sa o faci – e altceva.

Mi-au mai placut gandurile cu privire la limitarile intelectualilor umanisti, prin faptul ca nu au minime cunostinte despre  finante, economie, geopolitica si ca asta nu le aduce un asa de mare serviciu. Si nu in ultimul rand, a creat dezbatere in public – neimplicarea in politica a intelectualilor, mai cu seama a celor umanisti. Si de aici, nu a fost greu sa se ajunga la lipsa de invtiativa si neimplicarea tinerilor, fie in politica, fie in diverse forme de asociere cu scop civic, asa cum fac cei din ARCEN.

Cand s-a ajuns aici, am inceput sa simt o dualitate. Pe de o parte, ii dadeam dreptate – ar trebui sa facem mai mult.  Pe de alta parte insa, eu tocmai am iesit şifonata dintr-o initiativa care mi-a lasat un gust amar. Si ma face sa ma gandesc ca asa vor fi facut si altii – au incercat sa initieze o actiune care sa ii includa si pe cei din jur si nu le-a luat mult pana s-au lecuit.

Mi-e teama insa ca nu voi mai avea curaj sa fac ceva care sa implice oameni, ca voi deveni neincrezatoare, distanta, mi-e teama ca optimismul si entuziasmul vor fi inlocuite de frica de a plati pentru fiecare clipa de traire intensa alaturi de alti semeni. Dupa atatea zile in care nu pricepusem ce se intampla, in care ma resemnasem ca nu voi intelege niciodata, odata cu certitudinea sensului, au venit tristetea.  Am fost o mare mare proasta, nu-i asa?  Dar o sa-mi treaca intr-o buna zi, probabil…

Si ca sa nu inchei intr-o nota atat de depresiva precum sunt, voi pune un citat pe care l-am gasit astazi si care mi-a placut:  La lectura es el viaje de los que no pueden tomar el tren.  Francis de Croisset

Anunțuri

Decembrie…

Mereu imi spun ca voi scrie mai des. Si de fiecare data reusesc sa nu ma tin de cuvant. Nu pentru ca nu as avea timp sau pentru ca nu m-as simti inspirata, ci poate din comoditatea de a-mi digera propriile temeri. Am spus-o in nenumarate randuri – ca scrisul pe blog e ca o o terapie. Scriu si parca m-am si eliberat…

Urmeaza sa imi savurez si eu concediul in urmatoarea perioada, pentru care am pregatit un teanc de carti, andrele, tipare si mult chef de mesterit. Lucrul de mana sau la masina de cusut a devenit o relaxare aproape zilnica si aproape nu-mi mai incap in piele de mandrie, cand ma gandesc la ultimile piese create. Mai complicat e ca mi-a venit cheful de impletit, de la toate minunatiile pe care le vad pe Pinterest.com (voila!).

O alta modificare in lista de capricii ar fi ca am capatat o obsesie pentru muzica clasica si am o colectie pe care o ascult cu fidelitate de cateva saptamani. Daca erau momente in care nu puteam pricepe de ce a avut nevoie omenirea sa o inventeze, acum cred opusul si chiar am inceput sa recunosc diverse fragmente in filme. Dupa o perioada in care ma astept sa ma satur de ce am pe mp3-player, vreau sa incep sa ascult sistematic, pornind de la un compozitor anume sau de la un interpret sau epoca muzicala. Nu am cautat, dar mi-ar placea sa dau peste un site care sa contina diverse precizari pe tema asta.

Si iata ca e deja week-end. E vineri seara si urmeaza doua zile de liniste, vizite si de plimbare. Probabil ca ar fi bine sa fac si o parte din cumparaturile pentru Craciun, ca mi-e groaza de multimea disperata care invarte cosurile pline. Nu ca as avea ceva impotriva abundentei… doar ca as vrea sa fie si ceva mai multa cumpatare…

Revenire

De cand cu acvitiatea intensa de la club, devenise din ce in ce mai greu sa ma adun si sa scriu aici sau chiar pe blogul de turca. Apoi am zis ca, odata cu vizita la muzeu, de ieri, sa sterg putin praful pe un subiect de care uitasem si nu prea. In sensul ca eu am mai fost la muzee in tot acest rastimp, dar nu cu scopul de a continua serialul. Au fost mai degraba vizite conjuncturale: in Piatra Neamt m-am trezit langa Muzeul de Istorie si am zis ca am timp sa intru. La fel s-a intamplat si in Cheia, cand mai aveam timp pana sa vina microbuzul si am vazitat acolo 2 muzee – al florilor de mina si Francisc Rainer.

Acum insa zilele imi sunt aproape la fel si uneori, in timpul saptamanii mi-e greu sa spun care zi e de fapt. Rutina mea a inceput sa se modifice si imi caut noi proiecte in care sa sa ma implic, pe care sa le cresc si din care sa imi iau satisfactia necesara.

De la mijlocul lui noiembrie am fost in cateva randuri la opera, ba chiar mi-am facut curaj si am fost si la o conferinta saptamana trecuta si am inceput sa fiu mai atenta la evenimentele din jur. Oricum, a zburat acest an. Cand imi dau seama ca e deja decembrie, mi se pare ca timpul se joaca cu mine.

Raita prin muzee partea a VI-a

Raita prin muzee – partea I – MTR
Raita prin muzee – partea a II-a – Muzeul National de Arta al Romaniei
Raita prin muzee – partea a III-a – Muzeul National Cotroceni
Raita prin muzee – partea a IV-a – Muzeul Hartilor
Raita prin muzee – partea a V-a – Muzeul National de Istorie a Romaniei


Photo credit – minovici.ro

Muzeul de Artă Veche Apuseană Ing. Dumitru Minovici
Adresa:Strada Dr. Nicolae Minovici, Nr.3 ( Punct de reper: Fantana Miorita, in fata Garii Baneasa)
Linii Ratb: 131, 205, 335.
Program: J-D 09.00- 17.00
Site
Blog
Bilet: 2 lei

Intr-o duminica primavarateca de decembrie, am facut loc unor noi amintiri. Impreuna cu Oana am ajuns in sfarsit la Casa Minovici. Imi doream de multa vreme sa ajung acolo, in conditiile in care ii vad interiorul saptamanal, in interviurile realizate de H.R. Patapievici, dar asa cu lucrurile la care ai acces usor – devine simplu sa amani.

Stiam ca acea casa gazduieste un muzeu, dar nu stiam precis la ce sa ma astept. Ajunsa in zona, am cerzut ca vom merge in prima casa de dupa colt. Dar acolo doar doi se odihneau netulburati la soare. Am avut curiozitatea sa mergem inainte pe strada si am ajuns la o cladire din caramida rosie, pe care o puteam vizita.

Nu prea stiam la ce sa ma astept, am batut la usa, ni s-a dor voie sa intram si ni s-a spus ca daca putem astepta putin, ghida ne va povesti cate putin din ce se gaseste in aceasta casa. Ne-am uitat putin prin hol si biblioteca, iar dupa ce  persoanele din muzeu au iesit in curte, am aflat si noi cateva lucruri despre obiectele care ne inconjurau.

Printre primele lucruri pe care ni le-a spus d-na Cati a fost ca aceasta casa a fost construita dupa obiectele pe care le contine, adica acestea au fost achizitionate  si apoi a fost facuta schita casei. Mi s-a parut incredibil faptul ca au fost necesare peste 400 de schite pentru a o definitiva, asa incat sa includa intr-un mod aproape natural, scara sau biblioteca, spre exemplu. Va invit si pe voi, daca aveti curiozitatea, sa cititi mai multe despre ele aici.

Vitraliile isi pastreaza vitalitatea culorilor, dupa atatatea secole, iar faptul ca a fost o casa locuita pana la inceputul anilor 2000 e cu atat mai uimitor. Nu este doar un muzeu, o suma de incaperi si obiecte. Este o atmosfera aparte si realmente o calatorie in timp…  Am iesit de acolo buimaca pentru ca mi s-a parut atat de brusc contactul cu masinile grabite si cu realitatea.


Photo credit – muzeuldeartavecheapuseana.blogspot.com


Photo credit – muzeuldeartavecheapuseana.blogspot.com

Alaturi de acest muzeu se gaseste  „Muzeul de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici, care este acum inchis. Din discutiile cu ghida, am inteles ca sunt sanse ca in anul urmator sa se redeschida. Un articol al unui vizitator mai norocos puteti citi aici.