Late autumn


photo credit – vedere de pe Ammersee (Bavaria), in departare se vede Manastirea din Andechs…

Doamne, ce repede mai trecu anu’ asta… maine este deja 1 Decembrie, Ziua Nationala si a tatei (58 de ani) si nu pot sa nu ma uit putin in urma si sa observ ce freamat a adus cu el 2010. inca nu fac bilantul, dar evenimente recente ma fac atat de neputincioasa in a intelege dupa care legi functioneaza trairile afective. oricate carti as citi, oricate intrebari as indrazni sa pun, unele raspunsuri nu le voi gasi prea curand. toata puterea pe care o am atunci cand simt ca pot cuceri lumea daca mi-as propune, se duce subit, cand ma gandesc la treburile astea…(acest paragraf intra la „terapia prin confesiune pe blog” :)) )

in contrabalans, si altceva ma mai preocupa intens zilele astea. am zis deja pe blog despre clubul de handbal pe care vreau sa fac: un club mixt unde mi-am propus sa adun cat mai multi din jucatorii de handbal amatori, din Bucuresti. planul meu este ca pe la mijlocul ianuarie sa avem primul joc. pana atunci mai trebuie sa gasesc sala si sa ajung sa discut cu o parte dintre ei, eventual chiar sa mai adun oameni pe pagina de Facebook. mi-e putin teama – n-am mai facut asta pana acum, dar cand ma gandesc la cat de misto trebuie sa fie sa alerg din nou dupa minge, sa dau pase sau sa inscriu din plonjon, imi creste inima de bucurie si simt ca as face orice pentru a trai din nou asta!

Anunțuri

Despre carti…

ideea ca o cartea poate lega mai multi oameni, dincolo de relatia autor-cititor, nu e noua si cred fiecare poate spune cel putin o astfel de poveste. din ce in ce mai des ajung sa vad cartea ca pe un tichet de acces spre o lume mai molcoma, in care oamenii jongleaza cu citate, imagini si idei noi, dincolo de vaietele zilnice ale celor din Cealalta Romanie. e un drog legal, care permite o detasare rapida – imi amintesc aici de cititul ostentativ pe care il propunea Sandra Ghitescu. sincer, as suferi mult daca as locui aproape de birou sau mi s-ar interzice lectura urbana. tramvaiul 36 nu e doar mijlocul de transport care ma duce la A la B, ci e si sala mea de lectura ambulanta…

si nu pot sa nu observ ca ultimile zile au avut ca numitor comun, acest obiect, insufletit cu fiecare lectura, cartea…

mai intai, joi seara am fost la CuBaCri, mai pe larg – Cultura Bate Criza. un sir de conferinte publice organzat la BCU, in cadrul caruia l-am vazut pe Andrei Plesu povestind cu sarm despre… jurnale (pana in acel moment nu m-am gandit ca pot clasificate atat de original). regret ca nu am fost la editiile anterioare, iar urmatoarele sunt pe 30 noiembrie si 9 decembrie. sa revin la seara de 18 – am ajuns la fix in  sala si nu am mai gasit loc; mai bine de 300 de persoane, unele, ca mine, in picioare, au stat mai bine de 2 ore, pentru a asista la o discutie despre carti si nu numai.

apoi, sambata am fost la Gaudeamus, sa ma alatur celor de la Lecturi Urbane. ce am gasit acolo? multa multa lume, multe carti, edituri, vedete – l-am vazut si pe dn Florescu si am regretat ca nu stiam ca as fi putut sa iau cartea cu mine si sa il rog sa-mi dea un autograf. am petrecut cateva ore, fancand ronduri pe la edituri si discutand cu cei care treceau pe la stand. RRC a lansat, cu ocazia targului, un proiect care incurajeaza lectura in spatiul public (cine oare a mai facut asa ceva?!?) si multi ne confundau cu Bookcrossing. luau carti de la stand si apoi ne asigurau ca ne vor trimite recenziile… m-a deranjat putin faptul ca in interviurile date, la capitolul tentative anterioare de incurajare a lecturii in spatiul public a fost mentionat proiectul Schimb de carti, in cateva randuri, dar Lecturi Urbane, deloc (la o simpla cautare pe Google pentru lectura in spatii publice, Lecturi Urbane apare in primele rezultate).

in fine, mi-a placut aglomerarea de la la Romexpo si ma bucur sa vad ca, in aceste vremuri pe care unii le vad prapastioase rau, oamenii inca se mai aduna pentru carte…

si in loc de conluzie, cine vrea sa vada oameni frumosi si sa primeasca o carte, sa vina in seara asta pe peronul de la Victoriei 1, de la 19.00.

Targul de carte Gaudeamus

daca inainte imi era familiara expresia toamna se numara bobocii (de gasca sau de liceu) de 17 ani, toamna poate fi asociata cu numaratul cartilor. in aceasta perioada, in Bucuresti avem Targul de Carte Gaudeamus, care se desfasoara la Romexpo (programul este: sambata si duminica 10.00 – 20.00 iar luni, 22 noiembrie: 10.00 – 16.00. biletul e 4 lei, luni intrarea fiind libera).

vestea si mai buna e ca Lecturi Urbane are un stand la Targ, la nivelul 7.70, unde sunt amenajata canapele primitoare plus carti de citit si rasfoit. in plus, sunt si cativa invitati, printre care: scriitorii Vasile Ernu, Claudiu Komartin si Razvan Tupa, intr-o atmosfera relaxata, deja obisnuita Lecturilor urbane.

asadar, daca nu aveti idee despre ce ati putea face in acest week-end, merita sa dati o tura, sa vedeti ce a pregatit Targul si ca sa nu va ofticati luni, dupa ce va voi povesti cum va fi fost!

Zile de toamno-primavara

ultimile doua saptamani m-au rasfata cu o vreme superba, am avut parte de 2 week-end-uri in care m-am bucurat de soare mai mult decat mi-as fi imaginat ca se poate. de-acum poate sa vina iarna, fara nici un regret.

daca vineri am fost inca putin prin nori, dupa concertul de joi seara, sambata m-am adunat si am facut piata – la Obor, desigur, iar catre dupa-amiaza m-am dus la Muzeul National de Arta al Romaniei, sa vad expozitia Operele ruseşti în zorii Baletelor Ruseşti 1901-1913 – Expoziţie de costume de scenă. In comunicatul de presa se precizeaza ca: „Expoziţia prezintă 85 de costume de scenă create pentru operele cu subiect istoric sau legendar ale unor compozitori ruşi (Boris Godunov şi Hovanşcina de Musorgski, Ivan cel Groaznic sau Fata din Pskov şi Snegurocika sau Fata de zăpadă de Rimski-Korsakov), montate de Serghei Diaghilev în Franţa în primul sfert al secolului al XX-lea”. or fi fost ele 85, dar mie mi s-au parut cam putine… cand mi s-a deschis pofta sa vad mai mult, aflu ca asta era tot…

apoi, duminica am vrut sa inchiriem biciclete, in Tineretului, dar dupa 30 de minute in care am constatat ca organizarea Cicloteque a lasat de dorit (unii ziceau, la coada, ca mai bine s-ar fi numit Circoteque), ne-am consolat in masinutele care se buseau. era foarte misto sa imi masor fortele cu pusti de 5-6 ani :D

si abia asteptam sa se faca luni si sa raspund comentariilor de pe blog. m-am uitat in fuga duminica si mai ca nu imi mai incapeam in pene de bucurie… mi se pare foarte fain cand ajung sa interactionez, prin intermediul blogului, cu oameni pe care nu ii cunosc, dar cu care am in comun anumite pasiuni sau preferinte.

Un concert extraordinar: Mariza la Bucuresti


(recomand a se citi acest articol insotit de melodie)

cum sa pun in cuvinte ce a fost aseara la Sala Palatului? este pentru prima data cand merg la un concert acolo, si nu regret ca a fost tocmai cu aceasta ocazia. ma gandeam ca artista nu era atat de cunoscuta in Romania si ca nu vor fi prea multi oameni. cu cat ma apropiam cu Nico de sala de concert, ma tot intrebam daca puhoiul de oameni se indreapta spre aceeasi destinatie ca si noi. si, din fericire, asa a fost. pentru ca a fost o sala plina, care a aplaudat, a fredonat si a simtit deplin spectacolul oferit de talentata artistaportugheza. trairea avuta cand eram, la propriu, in mijlocul a mii de aplauze e greu de egalat de orice altceva. imi dansa, imi plangea sufletul si se bucura si toate de-odata. bataile inimii mi-au fost in ritm de Fado…


photo credit

intr-o rochie plina de volane,violet-inchis, intr-un decor intunecat, in care doar lumina era culoare, a inceput recitalul care a durat aproape 2 ore. au fost multe momente care mi-au mers la suflet, dincolo de interpretarea ei si a artistilor care au insotit-o pe scena.

mi-a placut mult cand s-a adresat in portugheza fanilor care erau in sala si i-au scris pe Facebook ca nu vorbeste la concerte mai mult in portugheza, mi-a placut cand a primit un buchet de trandafiri albi in timp ce interpreta Rosa branca (Trandafir alb), mi-am placut un moment in care parca era infipta in podea si canta cu o forta fantastica, mi-a placut comentariul ei di-nainte de a canta Gente da minha terra si ca apoi a coborat de pe scena, cantand direct publicului, mi-a placut momentul unplugged de la final. (sa mai zic si de percutionist? a avut un moment grozav solo in care a primit urale. nici nu ii vedeam mainile…)

cel mai mult insa, mi-a placut ca a facut spectacol, dincolo de a insira un set de cantece, mai mult sau mai putin cunoscute. s-a conectat cu cei veniti in sala, a vorbit cu noi, ne-a explicat ce ne canta, ne-a multumit pentru ca ne straduim sa ii intelegem muzica, cultura, tara…

cu ce-am ramas in suflet dupa concert? cu bucuria de a vedea live un asemenea artist si cu sentimentul ca lumea asta poate fi mai buna, mai frumoasa, dupa o astfel de intalnire cu arta.

Muito obrigado, querido Mariza!

Tonight… Mariza!

in sfarsit… asta seara e concertul. am biletul de zile bune cumparat si asteptam ziua de azi, ca un copil, pe Mos Craciun. nu aveti idee cu ce elan m-am trezit de dimineata :D pentru aceasta muzica, as invata si portugheza!

luni m-a sunat Oana si mi-a zis ca vine si ea, la concert. Nico a zis ca incearca sa ajunga si ea. I am so happy :) atatea intalniri minunate. Doamne, ce timpuri frumoase traiesc!

multumesc Bucuresti! va multumesc organizatori ai festivalului Viata e frumoasa!

photo credit