Rochii de vara

Am primit cadou o bucata de material vaporos, de vara si am tot cautat idei simple de rochii. Daca aveti si voi astfel de dileme, puteti sa va inspirati de aici:

Boho Kimono Dress Pattern
Wear Anywhere Tunic
The easy tee dress in a woven
Tunic dress
Pleated palm leaf print beach dress
The “easy tee” maxi dress

Si, noua obsesie – Off-the-Shoulder top, dar cred ca merge si ca rochie. Enjoy!

Off-The-Shoulder Top DIY: Perfect Way to Fix Resting Bitch Face
Off the shoulder dress
DIY Off The Shoulder Top
DIY off the shoulder top (dintr-o camasa barbateasca)
Add an Off-Shoulder Ruffle to a T-Shirt

Crângaşi. Dupa 8 luni

Home is, where your heart is…

Dintre toate colturile Bucurestiului pe care am avut ocazia sa le locuiesc/descopar, cumva, acest cartier s-a strecurat abil si am reusit sa nu apuc sa-l bifez. Pana in vara lui 2015, cand lovita de-o sageata, m-am aflat in postura de a anunta din nou… ma mut. Am un istoric vast de locuri din care de voie, de nevoie a trebuit sa imi tot strang catrafusele. Apoi, cand in 2013 am reusit sa fac rost de-un credit Prima Casa, familia –  in mod special – a respirat usurata. Cred casi eu eram oarecum linistita, ca pot sa-mi cumpar obiecte de mobilier, fara teama ca trebuie apoi sa le duc in alta parte…

Asa cum poate unii au sansa sa calatoareasca, altii, ca mine – au sansa sa se mute. Si daca la inceput aveam nostalgii, acum incerc sa fiu deschisa si sa descopar cartierul care m-a adoptat, sa-l privesc mai prieteneste si fara comparatii.

Ieri am facut si o serie de poze pe langa casa, intr-o zi frumoasa, in care care in parc se juca remy, sah si table, parintii plimbau carucioarele cu pui doborati de somn, iar cei mai mari se fugareau galagiosi cu bicicletele.

Zboina Neagra


Str. Zboina Neagra

Calea Giulesti

Calea Giulesti
Calea Giulesti

Parcul Giulesti
Parcul Giulesti


Tot pe Str. Zboina Neagra

Acum ca primavara isi intra in drepturi, am de gand sa imi pregatesc bicicleta si sa ies la colindat, sa mai descopar comori urbane, ascunse printre blocuri, pe strazi cu case si sa caut povestile lor.

2 ani

natural-1225188_960_720

 

Pe 28 februarie Ana cea Minunata a implinit doi ani. Privind timpul asa, prin varsta celor mici din preajma, pare ca zboara. Ar fi cu totul imposibil sa fac o selectie a celor mai frumoase momente, dar as putea sa fac o lista mare a ce am descoperit alaturi de ea. Acum vorbeste, mai mult pe limba ei, ce-i drept, dar reusim sa ne intelegem cu ea. Pentru ea, eu sunt sunt Chiți si sunt extrem de mandra de noul meu nume.

Cel mai greu e de indurat dorul, pentru ca 170 de km nu sunt mereu atat de usor de parcurs. Dar dupa una-doua saptamani, ne vedem si ne jucam, ne plimbam prin Brasov cu autobuzul, imi arata cum face pisica sau tigrul, ne plimbam si zicem cat se poate de des baboooo! (bravo).

Asadar, primavara se poate instala bine merci acum si astept cu interes sa vedem ce mai invatam impreuna zi cu zi, de-acum inainte!

Coming back

10996004_770788343009179_5817838918497143304_n

Cum te intorci la scrisul pe blog dupa o pauza? In tot ragazul asta, am scris in capul meu zeci de articole, despre tot felul de lucruri care ma preocupau si apoi le-am pierdut sirul. Insa mereu dupa o pauza ma adun greu, foarte greu. Fie ca e pauza de scris, de alergat in parc sau mai stiu eu ce. Pe blog intru zilnic, ma uit la statistici, la cuvintele cheie – uneori amuzante, citesc sau sterg comentarii, cand e cazul. In general las oamenii sa comenteze si daca e cazul, sterg dupa, dar in unele situatii s-a abuzat de treaba asta.

scumpa la un an

Asa… ce s-a mai petrecut intre timp? Nepotica prea-minunata a facut un an. Cand si cum a trecut acest an, nu as putea spune. Stiu ca toti am stat in preajma ei si ne-am minunat de tot face/zice. Bagajul de mutrisoare s-a extins si el si, de asemenea si pretentiile. Am devenit cu totii specialisti in Masha si ursul si stim unele replici pe de rost. Si mai ales ne vaitam de spate – este fix in momentul cand vrea sa mearga si nu poate singura. O tinem de maini si facem semi-maratoane prin casa-parc-parcare si pe unde se mai iveste ocazia. Si ea e atat de incantata de asta, ca incepe sa vorbeasca pe limba ei cu tica-lica tica-lica pe repeat. La multi multi ani, draga Ana!

Din februarie planuisem sa ma mut in Brasov pentru doi ani si am petrecut cateva luni bune obisnuindu-ma cu ideea. Apoi planul a picat si toata nerabdarea schimbarii m-a mai dat un pic inapoi. Usor usor am acceptat ideea ca momentan Bucurestiul mi-e mama si tata si trebuie sa-mi gasesc un rost aici.

Apoi… mi-am propus sa ma duc la sala (aerobic, pentru inceput) anul asta. In ianuarie mi-am pierdut curajul, ca de fiecare data dupa ce fac planul la inceput de an. Dar in februarie am zis – acum ori niciodata… Am fost frumos aici in cartier, am facut direct abonament. Asta seara, spun mandra, am terminat cele 8 sedinte si l-am inceput pe urmatorul. De la inceput tot incerc sa merg de 3 ori pe saptamana, dar nu reusesc – ba am racit, ba m-a chemat sor’mea, racita si ea, ba altceva de facut. de exemplu saptamana asta – am fost luni, miercuri si voiam si vineri. Dar s-a decis sa mergem la tara. Buuun, zic. Ma duc joi. Dar maine seara trebuie sa ajung la Sala Radio – concert Kurt Elling. Si gata, am cam rezolvat si saptaman asta. Poate luna asta totusi imi iese…

Si daca ar fi sa vorbesc putin si despre cusut – am lucrat mai degraba de mana, la diverse accesorii. Am primit de la mama o cutie mare plina de jurubite de ata colorata si am tot incercat thenici de broderie. Am tot adunat cateva idei, dar la cat de ezitanta am devenit nu stiu cat si cum or sa-mi iasa. Am pus pe pagina de tipare un anunt cum ca mi-ar fi placut sa gasesc un sewing-buddy, cu care sa merg sa cumpar materiale, sa scoatem tipare din Burda, sa ne inspiram din colectia de carti adunata, dar n-a raspuns nimeni. Credeam ca ar putea un mod in plus de motivare, dar n-a fost sa fie.

Revista Burda nu prea am mai cumparat. M-am uitat online ce tipare contin si nu m-au convins. Am deja mai bine de 50 de numere, suficiente pentru diverse combinatii, daca chiar vreau sa fac ceva anume. Problema e inca nu sunt foarte multumita de corpul pe care ar urma sa-l imbrac. Dar acesta e un capitol in lucru.

In rest citesc – am terminat o biografiei a Mariei Callas si am inceput The signature of all things. Si cand nu citesc – consum cu aviditate audio-book-uri – cand merg pe strada, cand alerg in parc (desi nu sunt la fel de motivante ca muzica) sau cand gatesc. Mi-a fost dat sa ma intalnesc cu niste carti formidabile si aproape ca-mi pare rau ca nu am facut o lista. Am parcurs anul acesta trilogia Inkheart, On writing de Stephen King si am terminat de curand Think Like a Freak; acum sunt in plina savoare a volumului Musicophilia: Tales of Music and the Brain. Oliver Sacks este unul din autorii mei preferati si poate ca ar merita sa revin asupra lui si mai ales, la ce idei mi-au ramas din cartile lui, mai ales acum, cat mai e inca printre noi.

10854293_10150537580429999_2863313122206580577_o (1)