Come home smelly, tired, and with a good story

Titlul este un mic extras dintr-un articol care a facut valva pe Facebook in ultima vreme. De cand n-am mai scris, au aparut doua reviste Burda, l-am vazut live pe Robbie Williams la Budapesta si in tot acest rastimp m-am angajat si am si demisionat.

Dar ca sa revin la titlu, nu stiu cat de buna e povestea cu care m-am intors, insa celelalte doua atribute le-am bifat cu succes, mai ales ca de la sala de sport a Scolii Nr. 11 din Brasov m-am dus direct la gara, apoi in tren si apoi spre Bucuresti. Iar de obosita, aproape ca simt ca sunt treaza pe credit, de vreo doua saptamani asa… Dupa ce cam toata saptamana trecuta am fost extrem de matinala (vreo 6,30 gen), sambata trecuta m-am trezit la 5,30 sa iau un tren spre Brasov. Poate nu e cine stie ce ora, dar pentru bioritmul meu natural e un maaaare pas – I am a real Late riser.

Asadar, sa bag si povestea… nu? In week-end-ul care tocmai a trecut am fost la Brasov, la un nou turneu de handbal-mixt pentru amatori. Cred ca am avut cel mai frumos 1 Iunie dupa multa multa vreme, cu 3 meciuri de handbal, unul pierdut la mustata, al doilea dupa lovituri de la 7 metri (se terminase egal dupa doua reprize), iar ultimul terminat cu o victorie. Au fost 2 zile de turneu la Brasov, pentru noi – HCA Bucuresti – 5 meciuri, 2 victorii si multa buna-dispozitie.  Am iesit pe locul 7 din vreo 12 echipe, dar am plecat de acolo cu un sentiment de satisfactie, o reala bucurie a jocului pentru mine si intreaga echipa.

Poantele zilei au fost  am jucat ca niciodata si am pierdut ca-n totdeauna si ai minge, n-ai minge– dai la poarta. 

Si iata ca intr-un fel, sportul ajunge sa fie o sursa de reala bucurie, pentru mine si pentru noi toti – prin valul de entuziasm si mandrie care a cuprins natiunea odata cu aceasta calificare a Simonei Halep in finala Turneului de la Roland Garros.

Si tot sambata Nationala Romaniei de handbal masculin incearca sa faca o surpriza placuta impotriva Suediei. Mi-am luat bilet (e doar 5 lei) si abia astept sa vad noua sala de la Dinamo. Asa incat, daca aveti chef de putin handbal sambata, de la 18.00, stiti unde ma gasiti. Hai Romania!

Prin oras, visand la alt oras…

Sursa  –  MNAR.ro

Pe 25 aprilie (mai e un pic, mama Doamne!!!) voi fi in Budapesta si parca tot ce mi se invarte in cap are legatura cu asta. Cu ce ma duc, unde voi sta (cel mai probabil, voi apela la couchsurfing.org), ce sa-mi iau, ce sa nu-mi iau. Am mai facut acolo un Revelion si am ramas cu impresii foarte placute. Mi-ar fi placut sa revin doar ca sa vad pe indelete orasul, dar daca s-a ivit ocazia acestui concert… n-o sa protestez prea tare.

In fine… In Bucuresti s-a istalat primavara de-adevaratelea – pasarelele canta de la 5am, pomi infloriti, ploaie de petale, soare cald, multe gâze, tot arsenalul. Si pentru ca am programul aglomerat, mi se pare week-end-ul un fel de citybreak la super-oferta, in episoade saptamanale. N-am reusit sa vad mare lucru in acest week-end, dar m-am satraduit, pe cuvant!

Aveam in gand sa merg la MNAR, pentru o expozitie care parea sa fie taman pe gustul meu. Este vorba despre Epoca Biedermeier în Ţările Române 1815-1859 si am simtit-o ca o continuare timida a expozitiei Mitul naţional. Contribuţia artelor la definirea identităţii româneşti (1830 – 1930). 4 sali, tablouri, gravuri, razlete piese de mobilier si bijuterii, cateva piese de vestimentatie. Cred ca un impact mai puternic al Epocii Biedermaier in Romania, l-a avut vizita la Muzeul Cotroceni (click cu incredere, pentru ca are un tur virtual f bine realizat). Tablourile care mi-au placut cel mai mult au fost Orientala, de Constantin Daniel Rosenthal (mai sus) si un Autoportret de Mişu Popp.

Revenind la Budapesta – am vrut sa merg la film. Dar o raceala zdravana m-a țintuit intr-un arest la dimiciliu, asa incat, nu pot decat sa sper c-o sa vad saptamana asta filmul asta:

Burda – ultimul numar: 04/2014


Joia trecuta (27 martie) am luat in drum spre birou ultimul numar Burda. Ma intreb uneori daca nu a devenit cumva un reflex. Uneori ma uit inainte, online, ce cuprinde si ce mi-ar placea sa imi fac. Dar ce te faci cand nu toate modelele apar in preview-ul disponibil pe site?

Si pentru ca au trecut deja cateva zile de cand am numarul asta nou pe birou, sa va spun ce contine. Sunt in total 39 de modele pentru adulti si 5 pentru copii. Iata mai jos preferatele mele. Iar inainte de incheia, iata descoperire interesanta as spune – e un site cu textile care contine exact materialele folosite pentru modelele prezentate in revista – aici.

Sursa foto – burdastyle.de

Dorinte implinite


Sursa – someecards.com

A fost o data ca niciodata o fata plina de energie care se plangea ca are prea mult timp liber. La inceput multa lume nu a crezut-o. Apoi a inceput sa fie luata in serios si sa i se dea sarcini. Apoi s-a gandit ea ca ar fi dragut daca ar gasi si un alt job, part-time. Si pentru ca cineva ii asculta dorintele rostite si nerostite, i-a trimis activitati de facut. Si acum a incetat sa se planga. Si nu mai gandeste ca week-end-ul e prea lung, ci mana cereasca. Si apreciaza cand poate pune capul pe perna seara, de la 23.00 si nu o deranjeaza ca nu a mai vazut un film pe laptop de vreo doua saptamani…

Povestea asta este a mea si m-au ajuns din urma dorintele arzatoare. Nu mai spun de sumpa nepotica care face zilele astea 3 saptamani si pe care daca n-o vad 2 zile, creste de n-o recunosc. Imi pare rau ca nu am reusit sa fac nimic in privinta asta, desi am ochit deja materialele cu care as vrea sa le lucrez. Dar, in ciuda aglomerarii, am fost 3 saptamani la rand la antrenamente, martea si joia, de la 19.00.  Nu e mereu simplu sa car cu mine un rucsac burdusit, in care am si laptop-ul si echipamentul, dar n-am ce face.

Vineri am fost la cea de-a doua intalnire a Clubului de Germana, de pe Meetup. Pe de o parte m-am revazut cu persoane cunoscute la intalnirea anterioara, pe de alta, am schimbat numere de telefon cu persoane noi intalnite, cu planul de e iesi in IOR la alergare. Vremea acum e excelenta si scuze nu prea mai am… mai ales daca vreau sa joc mai mult handbal.

La urma, dar nu in ultimul rand – ma bucur ca a venit primavara in sfarsit!

Aritmetica vietii

M-am caznit mult pana sa ma apuc sa scriu. Suntem acum la un an dupa… Un an care a trecut prea repede parca, in care s-au intamplat atatea… Si dumneata nu mai esti langa noi, sa vorbim despre asta. Si nu-mi ramane decat ideea ca sunt atat de norocoasa sa te fi intalnit, sa fi povestit despre una-despre alta. Mi-am amintit ieri, in drum spre casa dumitale, despre ultima vizita. Si ma gandeam ca asta e scara in care ai intrat si dumneata, de atatea ori, si asta e liftul pe care-l foloseai, si ca apasai pe acelasi buton pentru etajul 5, Mai stii cand ti-am adus revistele acelea Dilema Veche sa le citesti. Si cand m-am jucat cu nepoteii in sufragerie, pe parchet si te uitai la noi zambind. Si cand ne-am luat ramas buna la plecare. Si nu stiam atuci ca acela e ultimul ramas bun…

Apoi au urmat luni in care am sperat la un miracol. Si acea minune n-a mai venit. Si ne-am adunat iarasi cu totii, din toate colturile tarii, intr-o zi vantoasa, la Plopeni, sa ne spunem La revedere. Mi-e tare dor de dumneata, Unchiule! Ieri a fost soare pe strada dumitale…

Burda – ultimul numar: 03/2014

E aproape o saptamana de cand a aparut si la noi ultimul numar al revistei Burda. Dupa cum va spuneam, apare in ultima joi din luna si iata, pe scurt, ce ofera acest numar. Sunt in toatal 38 de modele pentru adulti si 8 pentru copii, bine reprezentate fiid rochiile – 18 modele. Am ales sa va prezint mai jos cateva piese care mi-au placut mai mult. Spor la lucru!

Sursa imagini – BurdaStyle.de

Bine ai venit, Anuţo!

Astazi sora mea a nascut un pui de om. Si pentru ca acesta e un jurnal al bucuriilor si asta este una mare mare, vreau sa-i spun si eu Bine ai venit, Anuţo! Ai aparut intr-o lume bizara, cu lucruri de tot felul, cu oameni si mai si, cu flori, muzici, munti, soare, ploi, paduri, culori, biciclete, zari largi si cate si mai cate, dar sa nu te sperii. Ai mare mare noroc de doi parinti frumosi, care-or sa-ti ghideze pasii cu blandete. Si mai e familia largita, cu bunicii care-au tremurat si ei de emotie pe holul spitalului, alaturi de tati,  si stra-bunicii, si matusile, si verisorii, si verisoara Ema care e doar cateva saptamani mai mare decat tine, mai sunt prietenii lu’ mami si-ai lu’ tai. Si crede-ma, ca suntem multi cei care te iubim de di-nainte sa te cunoastem, si care am fost nerabdatori sa ne intalnim. Nu ma crezi? Stai sa vezi cati vom fi la botez si ce sarbatori vor fi zilele tale de nastere.

Si acum ca ai sosit in lumea noastra, iti urez o viata plina de bucurii draga Ana!