Un master de 5 ani :D


(sursa)

dap… am facut facultatea in 4 ani si masterul… in 5 – studii aprofundate, nu gluma. dar azi, gata, mi-am onorat obligatiile si mi-am prezentat disertatia. unul din obiectivele majore pe 2010 l-am bifat.

am ajuns la facultate inainte de 9,00 si am ramas surprinsa ca nu prea… venise lumea. cred ca am inceput pe la 9,30. pentru ca nimeni nu se grabea sa faca prima prezentare si pentru ca ma astepta o zi plina la birou, am ales sa fiu cea care deschide sesiunea de sustinere.

emotiile m-au chinuit rau de tot si aveam impresia ca nu sunt in stare sa duc o fraza pana la capat. la sfarsit mi s-au adresat cateva intrebari, dar am reusit sa raspund cu bine. mi s-a spus ca a fost bine, ca tema a fost interesanta, dar eu inca nu reuseam sa cred ca am trecut de acest hop… mi-a fost cumplit de teama, daca am avut nevoie sa imi fac 3 ani curaj, nu? (studiile le-am terminat in 2007).

dar gata, acum ma pot gandi relaxata la munte (vreau sa plec peste 2 saptamani), la concediu – in august, la ce voi mesteri acasa, ca ma apuc serios de bijuterit. in sfarsit pot sa citesc carti fara vreun sentiment de vina si pot sa particip la tot ce apare interesant in online si offline. pana atunci insa… diseara cred ca ma duc la film :D

ce va urma in viitorul apropiat? nu stiu… imi e draga facultatea, imi e draga profa – D-na Strungaru si as vrea sa mai petrec timp in preajma ei. am inteles ca se va infiinta un nou master de Antropologie evolutionista in cadrul facultatii si mi-ar placea sa dau o mana de ajutor, daca se poate.

asadar… dupa 10 in care am avut ocazia sa cunosc oamenii Facultatii de Biologie, inca ma mai impresioneaza pasiunea de care dau dovada. tin sa multumesc intregii Catedre de Fiziologie Animala care mi-au tolerat capriciile de student si sper sa ramana si pe viitor o echipa unita si ale caror rezultate sa strabata granitele.

Cautand luna prin bol…


(sursa)

nu am vazut luna aseara… dar am vazut multi oameni frumosi. din nou, Tara a reusit sa ne faca sa orbitam in jurul ei, ba cu un morcov in mana, ba cu o telina, ba cu un pahar de ceai bun bun, ba cu un o portie de supa gustoasa si gatita cu drag. multa supa buna, aseara la Soup Night si astept urmatoarea editie ca sa imi largesc orizontul gastronomic. daca anul trecut am ramas uimita de exotismul supei tailandeze pregatite de d-nul Victor Melian (cu nimic mai prejos, supa de ceapa, sa fie clar!), aseara am reusit sa gust doar jumatate din ce ne-au propus Adi Hadean si Copolovici, aceeasi placuta surpriza am avut-o si ieri. asadar, imi voi aminti cu pofta si sper sa mai am ocazia sa gust supa-crema cu gulii, telina si seminte de dovleac (semintele au fost de floarea soarelui) si supa marocana cu naut

cineva observase modul in care se „aranjasera” bucatarii – Copolovici fiind in negru, si Adi Hadean in alb. daca merg mai departe cu observatiile – primul a gatit si o supa picanta, al doilea – un gazpacho andaluz, pot spune ca au fost foarte clar delimitate rolurile…

acum pe bune, e misto rau la Soup Night. am cunoscut niste persoane foarte faine si abia astept sa le revad si la alte evenimente. m-am bucurat sa ma revad cu Ioana, Andreea, Horia si cine a mai fost si sper sa tot apara ocazii, de-acum…

sa nu uit de placerea de a gusta un ceai bun oferita de Madalina de la Demmers Teehaus – abia astept sa ajung la universitate si sa imi iau ceva yummie de la ei.

eu am plecat devreme aseara – trebuia sa pun la punct speech-ul pentru disertatie si mi s-a parut putin trist drumul catre casa. dupa agitatia din Livada cu visini, dupa zumzaiala si veselia din curtea restaurantului, Bucurestiul imi parea tare trist. aveam doar bucuria ghidusa ca intr-un loc special, bine ascuns, niste tineri isi fac lor seara mai frumoasa, cu scopul de a aduce si altora clipe de liniste.

multumiri tuturor celor care au venit!

Aseara…

in timp ce asamblam un suport pentru umerase, aseara ma gandeam eu asa… ca imi place la nebunie sa montez chestii.

asadar, daca va cumparati ceva de la IKEA si nu gasiti placere sa le si montati, dati-mi de veste :)) (special offer: I’ll do it for free). sau daca vreti un ochi critic… iarasi pot fi de ajutor (sor’mea stie!) :D

o fac din placere, eu neavand ce sa cumpar momentan…

btw, stiati de asta?:D


(image credit)

Cyclic ride


(photo credit)

inca din scoala aflasem ca in unele romane/povestiri inceputul e marcat de o imagine/intamplare, care se repeta si al final, conturand astfel un ciclu, sfera in care se desfasoara actiunea. apoi am cautat aproape obsesiv astfel de tipare, in care alpha si omega sunt reprezentate de acelasi tablou.

si mai ciudat mi s-a parut cand am intalnit in viata, elemente repetitive, insotite de acelasi circumstante. nu stiui daca are pentru voi prea multa noima ce zic eu aici, dar dupa cum am mai scris – las dezordinea mintii mele pe blog, ca sa imi eliberez gandurile pe aceste site. pentru mine e un fel de terapie prin blog :D

cum am ajuns la ideile astea, totusi? duminica, 27 iulie, ma intalnesc din nou cu cei de la Soup Nights, punem din nou tara la cale si supa in oale, cu scopul de a mai adauga niste fonduri pentru aparatura necesata Spitalului de Urgenta pentru Copii “Grigore Alexandrescu”.

anul trecut, tot un astfel de eveniment – Soup Nights – organizat de Tara Duveanu, a fost primul moment in care mi-am luat inima in dinti si m-am intalnit cu cei ale caror bloguri le citeam de mult timp. mi s-a parut (si inca mi se mai pare) un act de mare curaj si de atunci, de cate ori s-a ivit ocazia si am avut timp – m-am alaturat noilor cunostinte din online.

pentru mine, ei cu totii reprezinta un grup aparte de oameni, de la care invat mereu ceva nou. sunt niste prieteni grozavi si asta nu e greu de observat din entuziasmul cu care vorbesc despre ei. in preajma lor am ras din tot sufletul, mi-am bucurat inima si mi-am hranit sperantele ca pot trai intr-o Romanie a mea, cu oameni super-misto. cine ii cunoaste pe Adrian Ciubotaru, AnneMaya, Misaki, Sandra, Tara, Dan Dumitrescu, Ioana, Elena Marineci, Oana Bratila, Copolovici, Chinezu, Alina de la Art Tweet Meet, Andreea-GloryBox, CinnamonAnna, Raluca, Oana Boanca, Alina Constantinescu, Ariel, Stelian Pavalache si inca multi altii… – stie ca evadarea in mijlocul lor, da realmente dependenta.

in ultima vreme am lipsit de la intalnirile cu ei, dar voi recupera in perioada imediat urmatoare. asadar, duminica ma inarmez cu un cutit si vin cu mare drag, in Livada cu visini sa va dau o mana de ajutor!

Getting to the finish line


(photo credit)

mai am doar cateva pagini din Scrisori catre fiul meu si diseara va trebui sa aleg o alta carte… acum ma urc in metrou de la Piata Sudului, si pana in Pipera am parte de o pauza de lectura neintrerupta. I like it a lot!

usor usor revin la bucuriile de dinainte… lucrarea e aproape de final, mai am de corectat si, doar daca D-na Strungaru nu mai are obiectii, e gata! acum, spre final, am prins drag de ea si port doar regretul ca nu m-am apucat mai devreme, sa o fac mai pe indelete. oricum, multumuri celor din online pentru informatiile pe care le-au pus pe propriile bloguri, si care m-au ajutat (din sursa in sursa) sa pot inlcude in lucrare date recente cu privire la activitatea romanilor pe internet…


(sursa)

ca sa celebrez sfarsitul acestei calatorii, sambata vreau sa particip Noaptea Institutelor Culturale :) participa la eveniment:British Council, Centrul Ceh, Centrul Cultural al Republicii Ungare, Forumul Cultural Austriac, Fundaţia Culturală Greacă, Institutul Goethe, Institutul Cervantes, Institutul Cultural Român, Institutul Francez, Institutul Italian de Cultură „Vito Grasso”, Institutul Polonez, Delegaţia Wallonie-Bruxelles şi Centrul Cultural si de Informare al Ambasadei Ucrainei. programul incepe de la 12.00-14.00, iar detalii despre ce a pregatit fiecare Institut, gasiti pe site. am vazut ca sunt numeroase lansari de carte, filme, spectacol de pantomima (ICR), targ de design si scurt-metraje (Institutul Francez), teatru (Institutul Italian de Cultură “Vito Grasso”). ce sa aleg? toate ma tenteaza…

Doamne, ce vremuri bogate traim, nu-i asa?

Pieces of me…


(photo credit)

in octombrie 1999 paraseam orasul natal, pentru o perioada mai lunga – am fost admisa la facultate, in Bucuresti. am lasat in urma micul Focsani, indragostita si plansa, nestiind ca intr-un ragaz relativ scurt voi fi cucerita definitiv de Capitala. schimbarea s-a produs treptat, iar catre sfarsitul facultatii am simit ca locul meu e undeva prin Bucuresti.

probabil ca vorbele cantecului Dambovita apa dulce, cin’ te bea nu se mai duce… s-au dovedit a fi si blestemul meu…

cumva, soarta a avut grija sa imi caut locul meu intr-un mod amanuntit. socoteam acum ceva vreme cam cate sunt locatiile in care mi-am pus capul pe perna in acest deceniu recent al existentei mele. si pentru ca blogul imi tolereaza toate capriciile, de ce sa nu insir aici istoria preumblarilor mele?

prima camera (mai corect ar fi: o jumatate de camera) a fost in apropiere de statia de metrou Nicolae Grigorescu(1). pentru ca in Focsani este o strada care se numeste Pictor Grigorescu, de multe ori ii intrigam pe cei din Bucuresti cu aceeasi denumire. am stat aici in gazda la un mos care avea niste gesturi tare ciudate. salvarea mea in acea perioada a fost un cuplu de studenti care mai locuia in apartament. tipul avea telefon mobil si suna pe fix, cand era mosul in bucatarie. pana sa ajunga asta la telefon, inchidea. mosul revenea in bucatarie, iar tipul suna din nou. era extrem de distractiv. nu am pastrat legatura nici cu ei si nici de mos nu mai stiu nimic, insa cred ca as nimeri adresa, daca ar fi sa refac acum drumul… a fost un episod tare ciudat si numai dupa 3 luni am plecat de acolo. am fost atat de marcata de acea atmosfera, incat nu am suportat vreo 2 ani mirosul de metrou, tocmai pentru ca imi amintea de acele zile. dap, eram mica si proasta…

am vrut sa plec si sa ma mut cu o tipa, dar au aparut probleme si m-am trezit fara nici o perspectiva, intr-un oras imens, unde nu aveam inca prieteni pe care sa ma pot baza. am primit o recomandare, am dat un telefon si iata-ma cu plapuma in brate, mutandu-ma in Tei(2). am avut o camera intunecata intr-un apartament cu un miros ciudat, in care domneau 2 pisici rasfatate de D-na Anca. nici despre ea nu mai stiu nimic, dar s-a ivit ocazia sa ma mut singura intr-o garsoniera si dupa 3 saptamani am luat iarasi plapuma in brate si apoi tramvaiul…

era tramvaiul 5 si l-am luat pana la Piata Delfinului(3). aici am locuit pentru 2 ani (anul I si II de facultate). e o perioada in care m-am simtit bine si era una din cele mai frumoase garsoniere vazute pana acum: mare, decomandata si in care nu risti sa dezvolti claustrofobie. in cel de-al doilea an am stat cu o colega de facultate, de la care am deprins prostul obicei de a pune sare in plus in mancare…

in anul III de facultate am primit repartie in camin. visele mele se indreptat catre complexul Grozavesti sau Kogalniceanu, dar destinul mi-a pregatit ceva cu mult mai special: Complexul Magurele(4). a fost primul meu an de stat in camin, an de nebunii si socializare intensa. am avut o colega de camera fantastica, cu care vorbeam pana la 3-4 dimineata si nu ma mai satura. se numeste Alexandra si facea niste ciorbe fantastice dar s-a terminat anul universitar si nu am mai revenit decat o singura data, sa ma revad cu Gabi… ehe, e istorie de-atunci…

nici in anul IV nu am primit repartitie in Grozavesti, dar m-am bucurat de verdeata si avantajele oferite de complexul LEU – am stat pe parcurusul intregului an universitar, in Leul Mic(5). am stat cu o fata, Simona, careia ii placea mult sa gandeasca cu voce. acum mi se pare amuzant, dar pe atunci… imi venea s-o iau la bataie.

au urmat 2 ani in care am parasit Bucurestiul. un an am locuit in Focsani si am facut naveta pentru lucru la Reghiu (comuna de munte din judetul Vrancea) si urmatorul an, am avut parte de o mica garsoniera, intr-un sat prea linistit din frumoasa Bavarie – Altenstadt ad Iller.

in august 2005 m-am intors in Capitala cu sentimentul ca nu plecasem decat pentru 2 secunde. acela a fost clar momentul in care mi-am spus ca aici e locul meu pentru o vreme. nu stiu daca voi ramane pentru totdeauna in Bucuresti, daca aici imi voi creste copiii sau ma voi relaxa la pensie, dar sunt aici si acum. aici se gasesc cei mai multi din oamenii si lucrurile care ma fac fericita, ma fac sa ma bucur de viata pe care o am si mi-o pot construi. pe de alta parte, sunt sigura ca sunt si alte locuri de pe glob unde as putea simti asta, doar ca inca nu le-am luat la pas. si, poate ar trebui sa mai spun si ca, eu cred in ideea your home is where your love is (asta e scrisa in Matasari, parca, nu?)…

sa revenim: asadar, in august 2005, printr-o conjunctura fericita si o nepotrivire de chei, mi-am facut o noua prietena, pe Daniela. s-a nimerit sa stam in aceeasi camera si, discutand, aflasem ca ne mai intalnisem cu 8 ani in urma. ma cazasem pe perioada verii in Grozavesti (6), ca sa ma pot pregati de admiterea la master. am patimit niste calduri cumplite (cam ca cele din aceste zile) si era de cosmar sa incerc dupa 2 ani de pauza sa invat care ioni traverseaza membrana neuronului si la ce voltaje… dar a trecut si asta!

la sfarsitul lui septembrie a aparut un paradox: trebuia sa plec din camera din Grozavesti, dar inca nu primisem camera de la Facultate. pentru 3-4 zile nu aveam unde anume sa ma duc. atunci, o colega de serviciu s-a oferit sa imparta mica ei camera cu mine. acea persoana este si astazi o prietena foarte buna, Nico, si pot sa mai bifez o locatie pe lista mea: o mansarda mica din Strada Berzei(7).

am intrat la master, iar camera pe care am primit-o pentru primul an de master a fost in… Kogalniceanu(8). aici am avut inca 3 colege de camera, printre care Gabi si Andreea. cea din urma a fost memorabila ca era mai mereu cu o oglinda in mana si o tachinam ca e putin narcisista. e o fata tare tare scumpa cu care mai tin legatura pe FB.

pentru ca nu puteam pastra camera peste vara, a urmat cosmarul mutarii la sfarsitul anului I, inapoi in Grozavesti(9), pentru numai 3 luni. aici am locuit cu Sim si cu Pif, un pisic primit cadou de la Roua… asta e iar o perioada de care imi aduc aminte cu drag.

in anul II de master, inapoi in Kogalniceanu(8 sau 10?), in aceeasi camera, dar mi-am ales alt pat. nu am stat decat din octombrie pana in martie, pentru ca pe 1 aprilie eram in drum spre Andechs, pentru un stagiu Erasmus de 5 luni. aici l-am cunoscut mai bine pe Wulf si am avut ocazia sa imi aleg ce carte vreau din biblioteca institutului… in acest ragaz m-am plimbat cu bicicleta aproape zilnic, am avut sansa sa vad Alpii (in popasurile facut in Innsbruck) si am baut bere proaspata si nefiltratat, de la Manastire.

la sfaristul lui august 2007 am revenit in Bucuresti si am stat o luna cu Sim, in Cotroceni(11). mi-amintesc ca era foarte cald si mereu intrau pene de porumbel in camera, daca lasam geamul deschis. aveam o promisiune de a ma putea muta in Drumul Taberei, in locul lui Nico, dar lucrurile s-au complicat putin si m-am mutat in Dristor(12) pentru 3 luni. aici am aflat ca sa stai la utimul etaj dintr-un bloc cu 10 nivele nu e o idee prea buna, mai ales cand apartamentul e lipit de casa liftului… pentru mine acest zgomot permanent a facut ca mutarea sa fie asteptata mai ceva ca o eliberare.

si iata-ma in decembrie in Drumul Taberei(13), descoperind o noua zona a Capitalei de care am ramas afectiv atasata si psna astazi. nu cred ca am prea multe argumente logice, dar daca ar fi sa fac un top al zonelor dragi din Bucuresti, Drumul Taberei e pe primul loc. aici lucrurile s-au precipitat dupa aproape 8 luni si iar cu toate lucrurile iar in brate, m-a mutat. am deja destui prieteni care s-au obisnuit sa ma intrebe: iar te muti??? sau sa imi spuna: si data trecuta cand am vorbit, parca iar te mutai…

primul pas a fost sa plec in Vitan(14), unde nu am stat decat o luna, cu Dia si Gil. pentru era o chirie prea mare, nici nu am despachetat bine ce aveam, ca in octombrie 2007 am revenit in Cotroceni(15) si imparteam o camera cu Sim. ca sa nu imi pierd antrenamentul, nici aici nu am facut prea multi purici.

dupa 5 luni ne-am mutat aproape toti in Lujerului(16), unde am locuit pana saptamana trecuta pentru o durata RECORD: 1 an si 4 luni.

in acest week-end am dat din nou adunarea si am plecat separati la km distanta, si unii de altii si de locul anterior. acum lucrurile mele asteapta sa fie ordonate, intr-o insorita camera din Berceni(17).

eu nu am curaj sa ma gandesc, dar voi… cam cat timp pariati ca voi locui acolo?:D

acum, pe bune, simt ca am obosit sa ma tot mut, sa tot trebuiasca sa tin minte unde am pus andrelele sau romanul x… da, stiu, e si o parte buna in mutare, ca ma obliga sa iau la mana toate lucrurile, pe unele le gasesc nefolositoare si renunt la ele, alte ori descopar o rochie uitata sau dau de un bilet vechi de la un om drag… dar, totusi… ar trebui sa ma mai potolesc si eu, nu?

P.S: sa nu uit… mai sunt parti din mine lasate in nopti de patima prin alte colturi tainice si dragi, dar astea… se pastreaza in suflet, nu-i asa?

Alive offline

au trecut multe zile de cand nu am mai apasat butonul „publica”, nu-i asa?

acum cateva luni mi-era greu sa imi imaginez ca as putea sta atatea staptamani fara sa scriu pe blog, si mai ales, fara sa ma vad cu lumea pe care am cunoscut-o prin contactele online, in ce mai mare parte, datorita blogului si evenimentelor care iau nastere in online.

insa prioritatile schimba parerile si pe mine m-au facut, fara sa vreau, sa iau o pauza. spre exemplu, era clipa mea de relaxare de peste zi sa beau un ceai uitandu-ma pe newsletter-ul de la Etsy.com. acum am vreo 30 in inbox neatinse…

dar sa povestesc ce realizari am trecut in cont…

cea mai importanta: azi am reusit sa ma inscriu la examenul de disertatie! uraaaaaa! pe 28 iunie este sustinerea lucrarii. titlul la care am ajuns: „Comunicarea mediata de calculator si relatiile online”. stiu ca suna oarecum sec, dar eu ma simt mai desteapta de cand am inceput aceasta lucrare :D (a se observa modestia :P). tin sa multumesc celor care mi-au dat o mana de ajutor la completarea chestionarului. rezultatele mi-au pus ceva probleme de gandire, si daca doriti, va insir si o parte din concluzii, pe viitor :)

apoi, ieri am semnat contractul de inchiriere pentru noua mea locatie. voi schimba cartierul, sectorul, primarul, magistrala de metrou, piata… pe scurt: ma mut in Berceni. in 10 ani de cand sunt in Bucuresti, nu am stat niciodata acolo si sunt curioasa cat si cum ma voi acomoda…

in rest, visez la vacanta, concediu, drumuri pe munte, relaxare, filme, concerte si nu in ultimul rand, intalniri cu oamenii dragi, in Matasari sau in oras, in parc sau la un cico in oras… si mi-e asa de dor sa citesc…

(sursa photo)