#ApplepieTweetMeet

http://rozannegold.files.wordpress.com
Photo credit

A trecut Pastele, m-am bucurat de ciresii infloriti si de atmosfera de-acasa si acum ma intorc la viata trepidanta din prea iubitul meu Bucuresti. Ca sa nu fie o reintrare in ritm prea brusca, Anca a avut ideea ca sa ne adunam intr-un loc, toti locuitorii din Twitterville si sa savuram placinta cu mere.

Astfel incat, voi fi maine seara, impreuna cu Anca si Silvia in Club Alive, ca sa pregatim placinta. Abia astept!

Mai multe detalii la Anca, pe blog si pe #applepietweetmeet

Anunțuri

+2

Iata ca aproape s-a incheiat o saptamana plina de emotii. Phui! Dupa iuresul bucuriei pe care am avut-o la intoarcerea de la Bran, usor-usor s-au astenut reprosurile, pentru ca imi tot propun o gramada de lucruri si aleg sa ma implic in tot felul de chestii, iar la final ajung sa duc la bun sfarsit doar o parte din ele. Ajung seara acasa de-a dreptul epuizata. Fac un dus, mananc ceva si nu mai sunt in stare de nimic… Eu nu eram asa. Viata de dupa munca se terminat tarziu in noapte si la finalul zilei puteam numi clar realizarile unei zile. Trebuie sa-mi fac putina ordine… Sau poate ar trebui sa invat sa fac fata impusului de a spune „da!”, cand poate nu e cazul.

Apoi e dilema pe care am discuta-o in trecere, aseara,  cu Oana,  si apoi putin cu Sim. Cum ca as pune presiune pe ceilalti, in directia de a se implica in lucruri care le plac. De unde a pornit asta… nu mi-e clar. Poate o discutie cu Anda e singurul lucru care m-ar putea edifica. Eu doar vreau ca lumea sa se bucure de energia pe care ti-o da un lucru pe care il faci cu placere, mai ales in situatia in care poti impartasi aceasta bucurie si cu alte persoane.

Printre altele, mi-a trecut durerea de la picior (pot spune dupa testare, ca unguentul cu arnica face minuni pentru o intindere musculara la gamba), acum pot merge normal si abia astept sa reiau alergarile in jurul lacului. Aseara am coborat din troleu cu 2 statii mai inainte si am mers prin parc, catre casa. Superb, IOR-ul! Pomi infloriti, o veverita ghidusa, copii alegand, tineri facand jogging, aer cu miros de pamant reavan si iarba frageda… Primavara 100% :)

Pentru acest week-end am planuri trasate cu linii fine (doar meciul de duminica, de la Sala Rapid e in picioare) si sper sa mai recuperez si eu din restantele la somn si sa apuc sa gatesc ceva, ca am mancat numai pe fuga. Si sper sa am timp si pentru ceva muzica…

Insight…

Incercam sa inteleg de unde apetitul asta al meu si al celor care pe care ii intalnesc in ultima vreme, pentru preocupari nostalgice gen sport sau mestesugit. Cand suntem mici si toata adolescenta ne dorim cu ardoare sa ne facem mari, sa fim independenti, pe propriile picioare, pentru ca, mari fiind, sa gasim o placere fantastica in activitati care aduc cu ele trairi din copilarie sau adolescenta.

Spun toate astea, mai ales dupa nebunia de la Bran… Am fost in acest week-end cu Echipa si parca s-au adunat totii Zeii bune-dispozitii si ne-au dat dezlegare la party. Am parte des de momente in care sunt happy, dar sa ma distrez atat de mult intr-o singura noapte, e divin!

Imi pare rau ca nu am facut o figura mai frumoasa pe teren. Am avut 4 meciuri si nici o victorie. Si m-am si accidentat din nou, incat aproape o luna de zile trebuie sa stau pe margine, ca sa imi revin. Dar sper ca vom creste in valoare si ca fiecare meci ne va oferi lectii importante despre ce ne lipseste si cum putem fi mai buni.

Acum, mi-e somn, ma dor toti muschii (cred ca am exagerat putin cu dansul) si inca mai zambesc tâmp cand imi reamintesc ce de-a trasnai am mai facut…