Interactiuni


Image from – Waterstones

Astazi am deschis „Sotron„, de Julio Cortazar, si ma aflam in fata unei dificile alegeri: autorul propune citirea clasica, capitol dupa capitol, cu terminarea cartii odata cu cap. 56 sau citirea intr-o ordine indicata, incepand cu cap. 73 si apoi, sarind prin carte traseului indicat in finalul fiecarui capitol. Mi s-a parut o forma de interactivitate intre om si carte poate la fel de curajoasa ca cei care au produs cartea care nu poate astepta – o carte a carei cerneala dispare la 2 luni dupa ce a fost scoasa din ambalaj. Daca o incepi, nu cred ca ti-ai dori sa-i ratezi finalul…

Cartile sunt pentru mine un drog legal, doza/evadarea zilnica si devine la fel de importanta ca linistea somnului. De aceea poate si primul lucru pe care mi-l voi cumpara, in casa noua, va fi o biblioteca. As vrea sa le vad frumos asezate pe raft, la indemana, nu ascunse prin diferite cotloane, pe sifonier sau prin cutii. Nu-mi place mie si nu mi se pare corect sa-mi tratez personajele/povestile preferate asa…

Dar astazi este vineri si dincolo de toate  neplacerile de la birou, din perioada asta, astept week-end-ul. Si pentru ca tot azi am primit o veste extraordinara, abia astept intalnirea cu Mr. S. si ii spun Bine ai venit! in aceasta complexa, colorata si frumoasa lume :)

Si ca un gand de week-end, iti dau dreptate… Viata e, uneori, in alta parte

Anunțuri

Lost in translation

De mai bine de o saptamana ma tot invart in jurul un manual pe care il am de tradus. Nu e foarte mare, nici foarte complex, dar l-am lasat sa devina o sarcina pe care nu reusesc s-o duc la capat. Cred totusi ca e o continuarea a starii de semi-relaxare din week-end.

Vineri seara am incercat sa nu adorm foarte tarziu, pentru a ma trezi samabata devreme. Imi propusesem sa ma alaturi celor care voi face turul pietonal ghidat, propus de Fundatia Calea Victoriei. Am fost in jur de 10 persoane si am parcurs o parte din micul labirint gazduit de Centrul Vechi, intr-un ritm molcom si cautand umbra intr-o dimineata prea fierbinte de vara. Drumul a inceput in fata fostului Cinematograf Doina (pe langa care trecusem de o multime de ori, fara sa stiu ce a fost acolo) si s-a incheiat in fata portii Hanului lui Manuc. Aceasta calatorie a picat numai bine, dupa terminarea lecturii cartii anterioare, si, cumva mi-a facut o pofta si mai mare de povesti si de carti/materiale pe tema asta.

Mi-am reactivat contul de pe CouchSurfing, in ideea de a gasi o canapea la Istanbul, pentru inceputul/sfarsitul toamnei si cred ca imi voi oferi din timp si celor care aleg sa gaseasca pe cineva dispus sa le arate Bucurestiul.  Deocamdata sunt in discutii cu o brazilianca ce planuieste sa vina la inceputul lui august.

In rest, ma tin cu stoicism de alergarea de seara, ceva mai slab acum, decat in iunie, dar vreau sa recuperez ritmul. De citit, imi condimentez drumul spre birou/casa cu Nostalgia lui Cartarescu si planuiesc sa vad un film nou de-al lui Fatih Akin – Kurz und schmerzlos (dupa ce am vazut Gegen die Wand si Soul Kitchen).