In prima parte a lui 2008, cand abia ma dezmeticisem dupa stagiul Erasmus petrecut la Andechs, m-am capatat cu o obsesie care a durat destul de mult as zice… vreo 3 ani, asa :)
Nu a fost mereu usor sau simplu, dar intotdeauna a fost la mijloc ceva exotic si plin de savoare. Arome noi, accente stranii, greseli foarte amuzante, calatorii prin tara si pe Google Earth, mancare home-made si masline aromate din curte, teama, mult siyah çay Earl Grey si povesti spuse cu patima nationalista despre istorii ale unor glorii apuse…
…la putina nostalgie, la a-si aminti cum era in curtea scolii, cand alergai dupa minge, sau iti incurajai echipa preferata la campionatul pe scoala… Provoc blogosfera la un meci de handbal, sa vina, fie pe teren, sa joace, fie in tribune sa faca galerie, poze etc.
De la 19.00, ne intalnim in sala de sport a Scolii Nr. 40, eu impreuna cu cei de la Clubul pe care l-am infiintat acum cateva luni sa jucam impotriva bloggerilor care au confirmat pe SportMeet.ro.
Aceasta provocare-invitatie e felul meu de-a multumit blogosferei pentru tot ce am capatat de cand citesc bloguri, paticip la evenimente adresate bloggerilor, de cand m-am bucurat de tot felul de work-shop-uri sau conferinte interesante, de cand am fost partasa la tot felul de tweetmeet-uri unde am cunoscut oameni care transoformau atat de usor o idee, intr-un proiect.
De aceea, va rog sa pasiti din online in offline alaturi de mine si de minunata mea echipa :)
In cea mai mare parte a timpului cred ca nu exista probleme, ci provocari. Cel mai des cred ca alaturi de altii, poti construi, in ciuda trendului si chiar a entropiei. Dar uneori… ajung sa vad ca sunt la ani-lumina distanta de mine, de visele mele, ca incep sa ma las afectata de opiniile altora si devin nemultumita… iar aceasta stare nu e de nici un folos nimanui, nu-i asa?
Si atunci ma intreb, la ce bun tot acest efort? Cui foloseste? Da… sunt obsedata de util si pragmatism. Uneori as vrea ca zilele sa curga ceva mai lin. Nu vreau liniste totala, dar nici asa… sa ma simt pusa la colt pentru orice mic detaliu, sa simt ca trebuie sa justific fiecare gest, fiecare cuvant. Astea mi-aduc terifiant de mult aminte de zilele in care ma uitam permanent cu teama in urma, sa nu fi scapat ceva in neregula.
Mi-e dor de vremea in care savuram libertatea. Unde am lasat-o? Si pe ce pret? Azi e o zi, in ciuda soarelui prefacut de-afara, in care mi-as lua campii si nu mai vreau pe nimeni in jur. Doar ceai negru aburind, carti mai mult sau mai putin siropoase si Pasarea Colibri…
Prin intermediul celor de la Hotnews, mai precis prin Smart Woman, am castigat o invitatie la capriciile lui Paganini in interpretarea lui Alexandru Tomescu. Iar la prestigiul compozitorului si al interpretului se adauga si cel al instrumentrului – o vioara Stradivarius-Elder.
Concertul a avut loc in noul Teatru Municipal Mr. Gheorghe Pastia, din Focsani, locatie pe care inca nu am avut ocazia sa o vizitez, dar ma bucur ca i-am putut face mamei o surpriza de care a fost foarte incantata. De aceea, tin sa multumesc celor de la Hotnews pentru ajutorul acordat chiar aseara, cand invitatia inca nu ajunsese la casa de bilete. Dar cu un telefon precis, d-ra Corina Ionel m-a ajutat sa rezolv situatia. Totul e bine cand se termina cu bine :)
Da… se anunta o saptamana plina. Dupa un week-end cu mult soare, plimbari, companie placuta si relaxare, nu pot spune ca nu ma simt pregatita, doar ca… as vrea ca ziua sa aiba vreo 36 de ore si sa nu mai ajung asa obosita acasa, seara.
Pe langa toate intalnirile si discutiile programate, vreau sa mai ocup si de iesirea la munte din 14-15 mai. Gamba stanga imi da inca batai de cap (mai corect ar fi, de picioare) si sper sa ma lase sa pot urca. Intentionez sa imi iau bete de trekking (oscilez intre a lua de la Craimont sau Decathlon) data asta si sa ma ajut de ele, plus ca nu vreau sa incarc ruxacul. Cel mai probabl va fi o tura in Bucegi, dar inca nu am luat o decizie finala.
Saptamana trecuta n-a fost mai prejos, insa am vazut din nou ca ce incepi de luni… faci toata saptamana :) Pentru ca luni am facut placinta cu mere luni, miercuri si duminica. Luni, acasa, de proba, miercuri in A’LIVE, pentru #applepietweetmeet, iar duminica… la Oana, pentru ca ii povestisem prea entuziasta despre eventul de miercuri si (n)i se facu pofta. Si a iesit o placinta tare frumoasa in capacul de la grill-ul de aragaz, (merge bine pe post de tava :D ).
Aseara am terminat volumul 3 din Seria Millenium
Mi-am luat bilet la Amy si ma bucur tare mult ca vine in concert in Bucuresti. Insa… pana in august tre’ sa am ceva rabdare…
Crissa Toma 
