Self doubting…


Martha Graham
Photo credit – L’AQUOIBONISTE

In cea mai mare parte a timpului cred ca nu exista probleme, ci provocari. Cel mai des cred ca alaturi de altii, poti construi, in ciuda trendului si chiar a entropiei. Dar uneori… ajung sa vad ca sunt la ani-lumina distanta de mine, de visele mele, ca incep sa ma las afectata de opiniile altora si devin nemultumita… iar aceasta stare nu e de nici un folos nimanui, nu-i asa?

Si atunci ma intreb, la ce bun tot acest efort? Cui foloseste? Da… sunt obsedata de util si pragmatism. Uneori as vrea ca zilele sa curga ceva mai lin. Nu vreau liniste totala, dar nici asa… sa ma simt pusa la colt pentru orice mic detaliu, sa simt ca trebuie sa justific fiecare gest, fiecare cuvant. Astea mi-aduc terifiant de mult aminte de zilele in care ma uitam permanent cu teama in urma, sa nu fi scapat ceva in neregula.

Mi-e dor de vremea in care savuram libertatea. Unde am lasat-o? Si pe ce pret? Azi e o zi, in ciuda soarelui prefacut de-afara, in care mi-as lua campii si nu mai vreau pe nimeni in jur. Doar ceai negru aburind, carti mai mult sau mai putin siropoase si Pasarea Colibri…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s