Coming back

10996004_770788343009179_5817838918497143304_n

Cum te intorci la scrisul pe blog dupa o pauza? In tot ragazul asta, am scris in capul meu zeci de articole, despre tot felul de lucruri care ma preocupau si apoi le-am pierdut sirul. Insa mereu dupa o pauza ma adun greu, foarte greu. Fie ca e pauza de scris, de alergat in parc sau mai stiu eu ce. Pe blog intru zilnic, ma uit la statistici, la cuvintele cheie – uneori amuzante, citesc sau sterg comentarii, cand e cazul. In general las oamenii sa comenteze si daca e cazul, sterg dupa, dar in unele situatii s-a abuzat de treaba asta.

scumpa la un an

Asa… ce s-a mai petrecut intre timp? Nepotica prea-minunata a facut un an. Cand si cum a trecut acest an, nu as putea spune. Stiu ca toti am stat in preajma ei si ne-am minunat de tot face/zice. Bagajul de mutrisoare s-a extins si el si, de asemenea si pretentiile. Am devenit cu totii specialisti in Masha si ursul si stim unele replici pe de rost. Si mai ales ne vaitam de spate – este fix in momentul cand vrea sa mearga si nu poate singura. O tinem de maini si facem semi-maratoane prin casa-parc-parcare si pe unde se mai iveste ocazia. Si ea e atat de incantata de asta, ca incepe sa vorbeasca pe limba ei cu tica-lica tica-lica pe repeat. La multi multi ani, draga Ana!

Din februarie planuisem sa ma mut in Brasov pentru doi ani si am petrecut cateva luni bune obisnuindu-ma cu ideea. Apoi planul a picat si toata nerabdarea schimbarii m-a mai dat un pic inapoi. Usor usor am acceptat ideea ca momentan Bucurestiul mi-e mama si tata si trebuie sa-mi gasesc un rost aici.

Apoi… mi-am propus sa ma duc la sala (aerobic, pentru inceput) anul asta. In ianuarie mi-am pierdut curajul, ca de fiecare data dupa ce fac planul la inceput de an. Dar in februarie am zis – acum ori niciodata… Am fost frumos aici in cartier, am facut direct abonament. Asta seara, spun mandra, am terminat cele 8 sedinte si l-am inceput pe urmatorul. De la inceput tot incerc sa merg de 3 ori pe saptamana, dar nu reusesc – ba am racit, ba m-a chemat sor’mea, racita si ea, ba altceva de facut. de exemplu saptamana asta – am fost luni, miercuri si voiam si vineri. Dar s-a decis sa mergem la tara. Buuun, zic. Ma duc joi. Dar maine seara trebuie sa ajung la Sala Radio – concert Kurt Elling. Si gata, am cam rezolvat si saptaman asta. Poate luna asta totusi imi iese…

Si daca ar fi sa vorbesc putin si despre cusut – am lucrat mai degraba de mana, la diverse accesorii. Am primit de la mama o cutie mare plina de jurubite de ata colorata si am tot incercat thenici de broderie. Am tot adunat cateva idei, dar la cat de ezitanta am devenit nu stiu cat si cum or sa-mi iasa. Am pus pe pagina de tipare un anunt cum ca mi-ar fi placut sa gasesc un sewing-buddy, cu care sa merg sa cumpar materiale, sa scoatem tipare din Burda, sa ne inspiram din colectia de carti adunata, dar n-a raspuns nimeni. Credeam ca ar putea un mod in plus de motivare, dar n-a fost sa fie.

Revista Burda nu prea am mai cumparat. M-am uitat online ce tipare contin si nu m-au convins. Am deja mai bine de 50 de numere, suficiente pentru diverse combinatii, daca chiar vreau sa fac ceva anume. Problema e inca nu sunt foarte multumita de corpul pe care ar urma sa-l imbrac. Dar acesta e un capitol in lucru.

In rest citesc – am terminat o biografiei a Mariei Callas si am inceput The signature of all things. Si cand nu citesc – consum cu aviditate audio-book-uri – cand merg pe strada, cand alerg in parc (desi nu sunt la fel de motivante ca muzica) sau cand gatesc. Mi-a fost dat sa ma intalnesc cu niste carti formidabile si aproape ca-mi pare rau ca nu am facut o lista. Am parcurs anul acesta trilogia Inkheart, On writing de Stephen King si am terminat de curand Think Like a Freak; acum sunt in plina savoare a volumului Musicophilia: Tales of Music and the Brain. Oliver Sacks este unul din autorii mei preferati si poate ca ar merita sa revin asupra lui si mai ales, la ce idei mi-au ramas din cartile lui, mai ales acum, cat mai e inca printre noi.

10854293_10150537580429999_2863313122206580577_o (1)

Anunțuri

Come home smelly, tired, and with a good story

Titlul este un mic extras dintr-un articol care a facut valva pe Facebook in ultima vreme. De cand n-am mai scris, au aparut doua reviste Burda, l-am vazut live pe Robbie Williams la Budapesta si in tot acest rastimp m-am angajat si am si demisionat.

Dar ca sa revin la titlu, nu stiu cat de buna e povestea cu care m-am intors, insa celelalte doua atribute le-am bifat cu succes, mai ales ca de la sala de sport a Scolii Nr. 11 din Brasov m-am dus direct la gara, apoi in tren si apoi spre Bucuresti. Iar de obosita, aproape ca simt ca sunt treaza pe credit, de vreo doua saptamani asa… Dupa ce cam toata saptamana trecuta am fost extrem de matinala (vreo 6,30 gen), sambata trecuta m-am trezit la 5,30 sa iau un tren spre Brasov. Poate nu e cine stie ce ora, dar pentru bioritmul meu natural e un maaaare pas – I am a real Late riser.

Asadar, sa bag si povestea… nu? In week-end-ul care tocmai a trecut am fost la Brasov, la un nou turneu de handbal-mixt pentru amatori. Cred ca am avut cel mai frumos 1 Iunie dupa multa multa vreme, cu 3 meciuri de handbal, unul pierdut la mustata, al doilea dupa lovituri de la 7 metri (se terminase egal dupa doua reprize), iar ultimul terminat cu o victorie. Au fost 2 zile de turneu la Brasov, pentru noi – HCA Bucuresti – 5 meciuri, 2 victorii si multa buna-dispozitie.  Am iesit pe locul 7 din vreo 12 echipe, dar am plecat de acolo cu un sentiment de satisfactie, o reala bucurie a jocului pentru mine si intreaga echipa.

Poantele zilei au fost  am jucat ca niciodata si am pierdut ca-n totdeauna si ai minge, n-ai minge– dai la poarta. 

Si iata ca intr-un fel, sportul ajunge sa fie o sursa de reala bucurie, pentru mine si pentru noi toti – prin valul de entuziasm si mandrie care a cuprins natiunea odata cu aceasta calificare a Simonei Halep in finala Turneului de la Roland Garros.

Si tot sambata Nationala Romaniei de handbal masculin incearca sa faca o surpriza placuta impotriva Suediei. Mi-am luat bilet (e doar 5 lei) si abia astept sa vad noua sala de la Dinamo. Asa incat, daca aveti chef de putin handbal sambata, de la 18.00, stiti unde ma gasiti. Hai Romania!

Decembrie…

Mereu imi spun ca voi scrie mai des. Si de fiecare data reusesc sa nu ma tin de cuvant. Nu pentru ca nu as avea timp sau pentru ca nu m-as simti inspirata, ci poate din comoditatea de a-mi digera propriile temeri. Am spus-o in nenumarate randuri – ca scrisul pe blog e ca o o terapie. Scriu si parca m-am si eliberat…

Urmeaza sa imi savurez si eu concediul in urmatoarea perioada, pentru care am pregatit un teanc de carti, andrele, tipare si mult chef de mesterit. Lucrul de mana sau la masina de cusut a devenit o relaxare aproape zilnica si aproape nu-mi mai incap in piele de mandrie, cand ma gandesc la ultimile piese create. Mai complicat e ca mi-a venit cheful de impletit, de la toate minunatiile pe care le vad pe Pinterest.com (voila!).

O alta modificare in lista de capricii ar fi ca am capatat o obsesie pentru muzica clasica si am o colectie pe care o ascult cu fidelitate de cateva saptamani. Daca erau momente in care nu puteam pricepe de ce a avut nevoie omenirea sa o inventeze, acum cred opusul si chiar am inceput sa recunosc diverse fragmente in filme. Dupa o perioada in care ma astept sa ma satur de ce am pe mp3-player, vreau sa incep sa ascult sistematic, pornind de la un compozitor anume sau de la un interpret sau epoca muzicala. Nu am cautat, dar mi-ar placea sa dau peste un site care sa contina diverse precizari pe tema asta.

Si iata ca e deja week-end. E vineri seara si urmeaza doua zile de liniste, vizite si de plimbare. Probabil ca ar fi bine sa fac si o parte din cumparaturile pentru Craciun, ca mi-e groaza de multimea disperata care invarte cosurile pline. Nu ca as avea ceva impotriva abundentei… doar ca as vrea sa fie si ceva mai multa cumpatare…

Raita prin muzee partea a VI-a

Raita prin muzee – partea I – MTR
Raita prin muzee – partea a II-a – Muzeul National de Arta al Romaniei
Raita prin muzee – partea a III-a – Muzeul National Cotroceni
Raita prin muzee – partea a IV-a – Muzeul Hartilor
Raita prin muzee – partea a V-a – Muzeul National de Istorie a Romaniei


Photo credit – minovici.ro

Muzeul de Artă Veche Apuseană Ing. Dumitru Minovici
Adresa:Strada Dr. Nicolae Minovici, Nr.3 ( Punct de reper: Fantana Miorita, in fata Garii Baneasa)
Linii Ratb: 131, 205, 335.
Program: J-D 09.00- 17.00
Site
Blog
Bilet: 2 lei

Intr-o duminica primavarateca de decembrie, am facut loc unor noi amintiri. Impreuna cu Oana am ajuns in sfarsit la Casa Minovici. Imi doream de multa vreme sa ajung acolo, in conditiile in care ii vad interiorul saptamanal, in interviurile realizate de H.R. Patapievici, dar asa cu lucrurile la care ai acces usor – devine simplu sa amani.

Stiam ca acea casa gazduieste un muzeu, dar nu stiam precis la ce sa ma astept. Ajunsa in zona, am cerzut ca vom merge in prima casa de dupa colt. Dar acolo doar doi se odihneau netulburati la soare. Am avut curiozitatea sa mergem inainte pe strada si am ajuns la o cladire din caramida rosie, pe care o puteam vizita.

Nu prea stiam la ce sa ma astept, am batut la usa, ni s-a dor voie sa intram si ni s-a spus ca daca putem astepta putin, ghida ne va povesti cate putin din ce se gaseste in aceasta casa. Ne-am uitat putin prin hol si biblioteca, iar dupa ce  persoanele din muzeu au iesit in curte, am aflat si noi cateva lucruri despre obiectele care ne inconjurau.

Printre primele lucruri pe care ni le-a spus d-na Cati a fost ca aceasta casa a fost construita dupa obiectele pe care le contine, adica acestea au fost achizitionate  si apoi a fost facuta schita casei. Mi s-a parut incredibil faptul ca au fost necesare peste 400 de schite pentru a o definitiva, asa incat sa includa intr-un mod aproape natural, scara sau biblioteca, spre exemplu. Va invit si pe voi, daca aveti curiozitatea, sa cititi mai multe despre ele aici.

Vitraliile isi pastreaza vitalitatea culorilor, dupa atatatea secole, iar faptul ca a fost o casa locuita pana la inceputul anilor 2000 e cu atat mai uimitor. Nu este doar un muzeu, o suma de incaperi si obiecte. Este o atmosfera aparte si realmente o calatorie in timp…  Am iesit de acolo buimaca pentru ca mi s-a parut atat de brusc contactul cu masinile grabite si cu realitatea.


Photo credit – muzeuldeartavecheapuseana.blogspot.com


Photo credit – muzeuldeartavecheapuseana.blogspot.com

Alaturi de acest muzeu se gaseste  „Muzeul de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici, care este acum inchis. Din discutiile cu ghida, am inteles ca sunt sanse ca in anul urmator sa se redeschida. Un articol al unui vizitator mai norocos puteti citi aici.

Late bloomers…

Photo credit – hobipunkt.ee

Citesc din nou o carte formidabila (multumesc Bibliotecii FFFF) si intr-unul din capitole am gasit expresia din titlu, care pare a fi, pana acum revelatia zilei – late bloomers (puteti citi articolul online).  Stiam de conceptele late riser vs. early risers de la scoala de vara de etologie, inca din 2007, si am fost inca din start de acord cu teoria, insa cea descoperita astazi aduce cu ea o doza de optimimsm. Inca nu-mi pot explica de ce, dar inca o data am o intalnire in idee care mi-a inseninat ziua. Domnule MG, multumesc!

Duminica voi face o scurta calatorie la Paris – ma duc din nou la Opera, pentru La Boheme.  Dupa ce am vazut Olandezul zburator, acum 2 saptamani, se pare ca programul cultural artistic devine din ce in ce mai complex. Mi-ar mai placea sa vad in urmatoarea perioada TANGO EMOCION si ceva teatru.

Amai inceput in Bucuresti Festivalul Viata e frumoasa si anul acesta nu mi-am luat nici un bilet. Dar stirile de la radio si tv ma fac sa-mi para rau ca nu am administrat mai cumpatat bugetul.

Turist in Bucuresti


Image from Pinterest.com

Daca nu era atat de frig afara, ieri, ar fi fost un week-end perfect. Spun asta pentru ca am vazut Bucurestiul de sus, din autobuzul pentru turisti. Nu a fost o chestie planuita, dar unoeri afectarea programului nu e atat de grava :)

Plecasem de acasa sa merg la Dalles, la Autor. Numai ca am incurcat week-end-urile :)) E saptamana viitoare. Si asa am ajuns de la Universitate in Parcul Izvor, de aici pe Kiseleff la Muzeul Taranului Roman si seara, acasa.

Muzeul l-am vizitat prin februarie 2010 si am vazut acum, in mare, aceleasi exponate. Dar cu alti ochi, desigur. Am plecat si mai buimaca de acolo, dupa ce am vazut broderiile si cusaturile de pe costume, accesoriile si indrazneala cromatica, punctele mici si ordonate de pe ii sau ilice.

Stiu ca la costumul barbatesc de turc, broderia argintie m-a facut sa ma invart de-a dreptul vrajita in jurul manechinui. Iar un stergar pe care l-am revazut acum, ma obsedase de la ultima vizita – pentru ca are niste margele de aproape 1mm.

Am ajuns acasa unde am lucrat vreo 2 ore la un colier multicolor pe care sper sa-l termin in seara asta si care imi place foarte mult cum a iesit. Tare bine ar mai fi daca as gasi acelasi elan in a si fotografia lucrurile pe care le fac in ultima vreme. Ca sa fie clar: ador sa lucrez cu textile si cu margele si ma relaxeaza/energinezeaza/ imi dau bucurie – aceste treburi. Ba chiar imi tine si de foame, nerabdarea asta de a materializa gandurile :))

Acum sunt la birou si urmeaza antrenamentul de luni seara si apoi, din nou, acasa. Maine avem un amical la Pitesti si la inceputul lui decembrie, va fi un turneu de amatori in Bucuresti. M-am reapucat de alergat in parc, seara si sper ca saptamana asta sa bifez prima serie de 3 ture de lac.

Hell ya… I do enjoy these times! :)

Movie night – The Help

Ii spusesem lui T saptamana trecuta ca mi-ar placea mult sa mergem la film. Cu cele trei antrenamente pe saptamana, vedenise dificil sa gasim o fereastra convenabila. Dar, dupa cum patesc mai mereu cand imi doresc ceva, Claudia Tocila a postat pe Facebook o intrebare-concurs si asa alergam vineri seara sa ajung in Cinema City, sa vad The Help .

Vazusem trailer-ul si ma gandeam ca va fi o comedioara usoara; nu mi-am imaginat ca ma emotiona pana la lacrimi. Dar a fost o seara placuta, pentru ca mi-au placut, pe langa subiect si companie, mi-au placut in mod special tinutele din film si detaliile care refaceau atmosfera anilor ’60. De cand cu Mad Men, am o mare slabiciune pentru moda din SUA a acelor timpuri. La The Help, ca urmare a obsesiei mele pentru gulere, aproape la fiecare scena in venea sa exclam: „Peter Pan Collar”.

Si a fost o evadare numai buna, inaintea unui week-end in care am mesterit cu sârg si spor. Desi toropita de-o raceala zdravana (e foarte frig afara, dar si in casa, in perioada asta), am luat la puricat margelele si am facut niste piese pe care le voi posta curand. Inca mai cred ca in camera mea nu sunt lucrurile asezate in asa fel incat sa ma indrume la lucru.

Devenisem mult prea analitica, imi faceam fisiere pline cu imagini si ma tot gandeam ce frumos ar fi sa fac cutare sau cutare lucru, si tot meditand la asta, ajungeam sa nu mai fac nimic. Apoi mi-am propus sa-mi tot repet: Don’t think. Just do!. Si vad ca deocamdata merge…

Nu m-am vindecat de dependenta de Pinterest.com, doar am mai redus-o si am redevenit eleva silitoare la turca, pe livemocha.com.

Sambata nu am iesit decat sa iau ceva de mancare, rapid si doar duminica am fost in Floreasca, sa vad meciul baietilor nostri. Au castigat fara prea multe emotii pentru noi, fetele din galerie si chiar am reusit sa le fac si cateva poze.