New year loading…

De aproape doua saptamani suntem in 2013. Anii se scurg pe repede-inainte, fara sa-mi lase sentimentul ca as cladi ceva semnificativ. Decembrie a fost marcata de-un eveniment important in familie, cununia celei mai bune surori din lume. Amandoi au spus „Da!” plini de hotarare si am fost bucuroasa ca am putut s-o ajut pe Simi, folosindu-ma de un site pe care imi petrec relativ mult timp.

Eram amandoua in dilema, nestiind ce coafura sa aleaga. I-am sugerat sa ne uitam impreuna pe board-ul cu Make-up and beauty. Si dupa ce am eliminat succesiv cateva variante, ne-am oprit la aceasta, dintr-un show Valentino cred eu, dar nu sunt sigura. Ne-am afisat cu poza la coafor si i-a iesit destul de bine. Mie mi-e tare drag cum arata in ziua cu pricina.


Sursa: pinterest.com

Dupa ce ne-am linistit, trebuie sa intampinam cum se cuvine Sarbatorile. Eu eram atat de pregatita incat am plecat de Craciun la Iasi, unde am stat cateva zile. Pentru ca la inceputul iernii am facut rost de-o raceala adevarata, la Iasi m-am menajat destul de mult si nu prea am iesit din casa. Mai era si Albert in preajma si nu m-as fi simtit tocmai bine sa fiu racita in preajma unui copil mic si a unei proaspete mamici.

Am avut ocazia sa trec aproape in fuga pe langa Palatul Culturii si tot mai cred ca n-are Bucurestiul cladiri care sa-l rivalizeze.

Sursa – evz.ro

Trecerea dintre ani am petrecut-o intr-o relativa liniste, la parinti, in Tariceni. Plecand sprea Bucuresti, mi-a placut mult peisajul de sat nins, cu cosurile caselor fumegand si multa multa lumina, in ciuda gerului piscator.

Acum un an nou, planuri noi si dorinta de-a lucra la vise mai vechi. Mi-am propus sa ies mai des din zona de confort si un prim pas a fost sa ma inscriu la cursul de pictura tinut de Arina Gheorghita la Fundatia Calea Victoriei. Am avut abia un atelier despre pictura, in general si despre arta lui Alexandru Ciucurencu, am aflat cateva lucruri noi, am plecat acasa si cu o multime de intrebari si idei noi.

Vineri am fost la opera – Turandot, orchestra fiind condusa de energicul Tiberiu Soare. Fata de  celelalte spectacole de la TNO, acesta a avut doar cateva momente care mi-au placut mult. Sper sa ma simt mai consolata dupa ce voi revedea Tosca, pe 2 februarie.

Reclame

Tara mea…

Mogosesti-Siret, iarna – decembrie 2010
Photo made by Camelia Ursache

In copilarie petreceam vacantele de iarna la bunicii din partea mamei, la Mogosesti-Siret, langa Pascani. In acest sat mergeam la colindat si imi strangeam banutii pentru cartea de colorat pe care mi-o cumparam la intoarcere. Acolo faceam rost de bujori in obraji cand stateam o zi intreaga pe derdelus. In casa matusii mele am trecut in lista preferintelor culinare mancarea facuta pe plita si boţul din branza de oaie si mamaliga. Acolo ne facea bunicul cartofi copti in rola (cuptorul sobei) si ne frigeam degetele cu ei, cand ii decojeam.

Mi-am adus aminte de toate astea si inca multe altele, cand discutam cu Cami, verisoara mea, si mi-a aratat cateva poze cu iarna la Mogo. Cred ca am avut mare noroc sa am bunici la ţara si sa nu-mi fie straine atatea si atatea imagini din satele romanesti, atunci cand citeam carti pentru scoala. Aceleasi doruri ma fac sa privesc cu drag Muzeul Satului sau Muzeul Taranului Roman – devin locuri care poarta cu ele franturi din copilaria mea.

Prin munti – Piatra Mare, sept. 2010 (II)

am ramas datoare cu ceva poze facute in week-end-ul trecut pe munte. dupa ce cu greu am colectat pozele de la insotitori, acum pot sa pun o parte pe blog (click pe poze pentru a le vedea mai mari).
acestea care urmeaza acum sunt facute de Oana, pe ruta ocolitoare de dupa Canion; in aceasta zona ne-am intalnit cu un batranel dotat cu un sac mare si care aduna resturile de ambalaje de pe traseu – un fel de preveiw la Let’ do it…

From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010
From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010

multe multe branduse inflorite prin padure:

From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010

asa se vede Brasovul de pe platoul din fata Cabanei (1630m)

From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010

cabanierul si cei 4 magarusi :D blanzi si foarte simpatici

From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010

la Cabana erau si doi caini asa de mari si de frumosi:

From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010

vedere din fata Cabanei:

From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010

vedere din fata Cabanei, spre Ciucas

From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010
From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010
From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010

un loc frumos, unde am facut un mic popas de poze, inainte de a urca pa varf:

From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010

cand inca nu stiam cat de lunga e drumul pana la gara din Predeal :D

From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010

vedere de pe varf (1844m); localitatea mica care se vede e Timisu de Jos, apoi, in departare, mai neclar, e Brasovul (click pe poza, pentru a o vedea mai mare)

From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010
From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010

asta e facuta, parca, dupa ce am fost pe varf…

Amanita muscaria – ciuperca cu proprietati halucinogene…

From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010

la vale, sa ne luam rucsacii :

From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010

prin padure, catre Predeal. a fost una dintre cele mai misto bucati de drum, ca am tot incercat sa cantam (gen Treceti batalioane romane Carpatii…) si sa ne amintim cantece din scoala generala si urlam, ca doar eram in padure, si am cantat si cantecul cu elefantii pe o panza de paianjen…

From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010

vreme buna…

From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010
From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010
From Piatra Mare, 18-19 Sept. 2010

Prin munti – Piatra Mare, sept. 2010(I)

am fost pe munte in week-end, in Masivul Piatra Mare. anul trecut am facut o parte din acest traseu, pana la Canionul 7 Scari, dar de aceasta data drumul a continuat pana pe varf.
asadar, samabata dimineata am plecat din Bucuresti cu trenul pana la Timisul de Jos, avand ca tinta sa trecem prin Canion si sa ajungem, printr-o ruta ocolitoare, la Cabana Piatra Mare. pentru duminica planul a fost sa urcam pe Vf. Piatra Mare (1844m) si sa coboram in Predeal.

traseul urmat de noi este aproximativ cel de pe Trasee Montane (au si o harta pe site), cu o mica diferenta dupa canion.

trenul ne-a lasat in jur de 11.40 la destinatie si, pentru inceput, am cautat o cafea care sa ne dea putina forta vitala dupa mai putin de 5 ore de somn. am pornit catre canion, alaturi de numerosi alti curiosi, in ritm sustinut, astfel incat, la 12.20 trecusem de cele 7 scari. inainte de a urca prima scara era o placuta pe care scria ca treseul e inchis. noi am mers si, spre surprinderea mea, l-am putut trece, mi-a fost mai putin teama decat data trecuta si chiar scara cea mare avea toate treptele (anul trecut lipseau cateva).

desi traseul pe care am pornit (banda galbena) ducea pana la cabana, prin dreapta, Oana a fost de acord sa facem un ocol prin stanga – initial pe triunghiul albastru – pana la Prapastia Ursului si apoi pe banda rosie, pana la Cabana.

eu am crezut ca acest ocol imi va arata panorame fantastice, dar… am luat teapa. am vazut numai paduri uriase si urcusuri epuizante :D

abia dupa ce am ajuns la cabana, a inceput compensarea efortului. minunata priveliste catre Brasov sau catre Ciucas mi-a rasplatit efortul. surpriza si mai placuta avea sa vina a doua zi, cu privelistea inmarmuritoare de pe Varf.

pretul cazarii a fost de 30 de lei, o omleta cu cabanos – 9 lei, un ceai – 2 lei. inca nu aveau incalzire si ne-au zis la telefon sa ne luam saci de dormit. ne-au cazat intr-un dormitor mare, cu alti turisti – unde i-am cunoscut si pe insotitorii nostri – Alex si Nico, alaturi de care am facut drumul pana in Predeal si apoi catre Bucuresti.

voi reveni cu o noua postare dupa ce primesc pozele cu adevrat speciale. eu am facut dar cateva, dar m-am prostit in cele facute de Oana sau Nico/Alex.

Time travelling…

calatoriile, pe langa oboseala, disconfort (cu CFR e garantat!), aduc cu ele o doza de neprevazut, noi intalniri, noi perspective… luni am fost in delegatie la Vaslui. am mai fost cu tata, cand eram mica, dar in rest, nu stiu prea multe despre acest oras – decat ca e o zona foarte saraca a Romaniei si ca de acolo e Corneliu Porumboiu – regizorul. acolo a si ales sa filmeze Politist,adjectiv.

dupa ce am in inghetat in tren de nu mai stiam daca am venit in vagon sau in frigider, am poposit in Vaslui odata cu rasaritul si pentru ca intalnirea era la 12, aveam la dispozitie vreo 6 ore sa vad cum se trezeste orasul si cat de buna e cafeaua la automatele de acolo. au un parc in trepte care m-a gazduit cuminte cat sa rasfoiesc o revista cumparata in tren (Tabu, noiembrie 2009) si sa fumez o tigara…

mi s-a parut ca orasul are un aer usor invechit (ast ca sa nu scriu comunist – fara sa vreau sa supar pe cineva) si ma face sa simt aceeasi noastalgie pe care o am cand merg la munte, la cabanele care au o varsta onorabila si unde primesti mancarea in farfurii cu dunga fina albastra… oamenii vorbeau in dulşele grai modovinesc si erau foarte preocupati sa cumpere rechizite copiilor. am vazut stadionul piata si toata Strada Stefan Cel Mare, pentru ca intr-un capat era gara, in celalalt – locul unde se tinea sedinta.

apoi, la 16.06 trenul de intoarcere in Bucuresti (21.41), unde am stat langa un cuplu mama-fiica, mama avand peste 80 de ani, dar o femeie extrem de energica – cum rar mi-a fost dat sa vad in Romania. se plangea ca nu o lasa sotul (82 de ani) sa zugraveasca in bucatarie… avea un chip de poveste, tipul clasic de bunicuta – cu parul alb si niste ochi albastri in care ma pierdeam intrebandu-ma: oare cum vezi lumea prin ochi asa albastri? in compania lor, drumul a parut mai scurt si m-am bucurat ca am avut ocazia sa le intalnesc.

In preajma Cuibului Linistit…

Cuibul Linistit, noaptea…

From Balchik, August 2010

perla vacantei mele a fost, desigur, castelul Reginei Maria de la Balcic. desi am ajuns in Orasul Alb sambata, l-am vizitat abia joi. ii dadeam zilnic tarcoale pe faleza si ma fascina intinderea pe verticala, aspectul in trepte pe care il da mixul de pereti din piatra alba cu verdele intens al gradinilor.

dupa ce am achitat cei 10 leva, am pasit cu emotie si curiozitate si am mers spre dreapta, sperand ca voi dubui o cale interesanta prin acest labirint. primul punct de interes a fost Puntea Suspinelor, de unde se poate vedea o frumoasa cascada. mi s-a parut suprinzator cum a incaput intr-un spatiu atat de mic. (click pe poze, pentru a le vedea mai mari, in album)

From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010

Gradina de trandafiri (Rozarium)

From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010

pe intreaga suprafata care apartine Castelului sunt mai multe vile, care avea un rol clar in momentul constructiei. unele sunt folosite si astazi ca locatii pentru expoziitii, drept crama sau chiar loc de cazare pentru turisti. ce e cu adavrat pretios e ca fiecare sector prezinta un panou mare in care este descris (in bulgara, engleza si romana). textul continut mi-a fost de mare ajutor si e cu atat mai special cu cat, cel mai des contine citate din memoriile Reginei.

From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010

apa te insoteste la tot pasul… peste tot dai de un fir de apa, de o roata de moara, de o oglinda construita dupa un simbol aparte (cel mai des apare crucea). sunt, pe langa cascada, izvoare si fantani…

From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010

Gradina lui Allah

From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010

Cactusi si agave (bicolore, in dreapta)

From Balchik, August 2010
From Balchik, August 2010

daca aveti ocazia sa-l vizitati, sa nu lasati timpul sa va streseze. puteti petrece 2-3 ore fara sa simtiti. pentru mine, e un loc care m-a impresionat prin atentia la detalii, ingeniozitatea pe care o inglobeaza, modul de utilizare al spatiului, panoramele variate si efortul pe care l-a necesitat o asemenea amenajare. am venit acasa cu regretul (sau bucuria, nici nu mi-e inca clar) ca daca administratia era romaneasca, starea acestui loc era mai jalnica. in orice caz, multumesc din suflet tuturor celor au avut o contributie cat de mica la a ma putea bucura de vizita acestui locşor minunat…

From Balchik, August 2010

Vegetal world… in Balchik

ca imi plac plantele nu e deloc ceva nou pentru cei din jur. cred ca devin uneori exasperanta cand ma opresc la orice buruiana si incerc sa fac asocieri cu ce mai imi aduc aminte din facultate. la Balcic am gasit plante interesante din belsug, atat in salbaticie, cat si in gradina Castelului.

prima surpriza a fost sa vad pe marginea drumului, migdali. am cules cateva fructe si le-am spart – erau dulci si foarte bune. apoi am gasit mure. vreo 2 zile am mancat la cina numai asta. trebuiau culese cu atentie si rabdare, dar aroma lor merita orice efort… mai erau multi smochini, conifere si chiar si o liana de care aflasem in facultate (Priploca graeca).

migdale:
(click pe poze pentru marire)

From Plante, Balcic

mur incarcat:

From Plante, Balcic

o mica recolta…

From Plante, Balcic

Periploca are ca particularitate pastaile lipite la capate

From Plante, Balcic

perfectiune… culori, forme, lumina…

From Plante, Balcic

un pui de smochin

From Plante, Balcic

o floare al carui nume nu il stiu… dar m-a fascinat de mica

From Plante, Balcic

restul pozelor sunt din gradina Castelului:

From Plante, Balcic

au un Rosarium superb unde am vazut cel mai delicat trandafir lila (din pacate nu am poze cu el)

From Balchik, August 2010
From Plante, Balcic
From Plante, Balcic
From Plante, Balcic
From Plante, Balcic

Drumul vinului – o prea frumoasa bolta cu vita de vie, in mijlocul caruia curge un fir de apa (de fapt, apa traverseaza in oglinzi superbe intregul spatiul al Castelului)

From Balchik, August 2010
From Plante, Balcic

o parte din cactusi

From Balchik, August 2010

Aloe inflorit

From Balchik, August 2010
From Plante, Balcic

asadar… un mesaj pentru alti obsedati de lumea vegetala: in Balcic ai parte de ceva satisfactie…

From Balchik, August 2010