Fast Week…


photo credit
am avut o saptamana trecuta aproape terifianta. poate ca am si eu talentul de a ma agita inutil, dar am crezut ca nu se mai termina. dar am primit o consolare deplina in week-end. am iesit in parc, duminica, si am citit la soare, pana mi s-a uscat parul… nu ma mai saturam de betia culorilor, caldura soarelui si intensul albastru al cerului. de obicei, imi fixez in minte, un spatiu zen, unde evadez mental cand vreau sa evit realitatea… de obicei e un peisaj de pe o culme de munte, dar acum pot adauga si imaginea de ieri, din parc… era multa multe lume si chiar cateva persoane pe iarba, in costume de baie. pe bune, desi e noiembrie. chiar imi pare rau ca nu am luat camera cu mine, sa fac vreo doua poze.

catre dupa-amiaza, lil’ sis’ m-a rasfatat cu cea mai buna negresa cu ciocolata mancata vreodata. eu i-am zis sa faca un magazin, dar zice ca nu… mare pacat!

pentru saptamana asta, astept cu nerabdare concertul de pe 11, de la Sala Palatului si week-end-ul viitor. bun inceput, sa zici de luni ca astepti week-end-ul :))

Anunțuri

Happy riser :)


(photo credit)

am aflat despre conceptul early/late riser prin 2007, la o Scoala de Vara pe Etologie Umana. atunci mi-a fost clar ca eu sunt un late riser, insa sunt si dimineti in care… sunt un happy riser. asa, ca azi dimineata…

sper sa depasesc curand stadiul in care noaptea visez o multime de ciudatenii si sa imi fie si noaptea la fel de senina, precum imi e ziua. m-am apucat serios de treaba pentru disertatie si sper ca la sfarsitul lui iunie sa ma pot gandi linistita la concediu. Doamne ajuta!

in seara asta imi propusesem sa merg la un BeerTweetMeet, dar cred ca ma duc acasa, pun de-o ciorba si o fac pe fata domestica. o sa las pe week-end iesirile. sambata vreau sa merg la un targ la Dalles, iar duminica seara – la Sala Polivalenta la un meci de handbal.

mai sunt 2 expozitii interesante: la MNAR – Faţete ale conştiinţei. Capriciile lui Goya si Suck my Art, in Anaid Art Gallery. nu mai zic ca am chef de a vedea un film, o piesa… :D

mai am de terminat niste chestii prin atelier si sa vad ce m-oi mai apuca de mesterit. deocamadata am lasa-o mai moale, dar imi sta gandul la asta, mai tot timpul.

cam asta mi-e cronica evenimentelor din viitorul apropiat :D

see ya!

Clap your hands…

aseara am ajuns acasa obosita-odihnita. greu de inteles, nu? adica, pe de o parte eram franta si m-am bagat direct in pat, pe de alta, ma simteam usoara, relaxata… in Carturesti a fost o seara minunata (ce exceptia faptului ca am vazut o multime de carti pe care as vrea sa le citesc). nu m-am riscat sa incerc sa jonglez, dar mi s-a ghicit in palma :D mi-am spus numele prin limbajul semnelor si am incercat sa particip la o scenta de mini-teatru cu maini. am facut un decor prin tehnica string-art si am incercat sa vad cu mainile… nici nu te gandesti cate lucruri poti face cu adevarat cu mainile, nu-i asa? multumiri din suflet echipei de la Life After Work!

am discutat pe diverse teme cu oameni simpatici, copilarosi, m-am reintalnit cu oameni de la LU.


(photo credit)

azi insa m-am trezit cu greu si stiam ca va urma o zi plina, atat la birou, cat si in plan personal. dar vin apoi zilele de relaxare…

sambata ma duc in Doraly pentru accesorii de bijuterii si sper sa gasesc chestii interesante.
mi-am facut programare pentru duminica la Muzeul Cotroceni. am ales sa merg acolo pentru ca am vazut pe TVR Cultural ca e gazduita o expezitie Tonitza si am aflat de la muzeu ca au acum si o colectie de haine de la 1900. voi povesti pe indelete pe blog ce voi fi gasit acolo.

sper sa fie un week-end frumos si insorit asa cum meritam :)

see ya!

Un week-end linistit…

am avut la sfarsitul saptmanii trecute. numai biscuitii au lipsit – asta e imaginea mea de week-end perfect: biscuiti, ceai, o canapea mare si-o carte buna :D. insa am avut cani de ceai fierbinte, am zacut la TV infofolite, am facut papa bun si ne-am relaxat… cum a inceput totul? m-a sunat Carmen sambata – daca nu vreau sa ma duc sa dorm la ea. cum sunt o mare amatoare de umblat aiurea: stai ca vin!

(photo credit)

a fost de bun augur aceasta intalnire din mai multe motive, dar unul care merita o reeditare – a fost cina, bazata pe-o fantezie de-a ei, bogata cu broccoli :D. culmea e ca, e Monti si i-am zis ca o sa fac neaparat, ca sa pun pe blog =)) va urma in episoadele urmatoare…

duminica, ne-am trezit mai tarziu si am plecat pana in magazinul Bucur-Obor si apoi in parc. am fost in Tei si eu aveam un chef grozav sa ma dau pe derdelus :D – erau niste copii care sa dadeau la vale pe sanii mai mult sau mai putin improvizate. dar eu nu aveam… sincer, mi-ar placea sa adun un grup si sa mergem acolo, cu saci din plastic si ce s-o mai nimeri… dar cred ca sunt prea comoda sa dau adunarea :D

duminica seara am ajuns si eu acasa. am stat pana pe la 1.00 noaptea si am mesterit. de luni – la birou… tare frig fu zilele astea si internetul m-a facut sa fierb putin… bine ca si-a revenit!

astept cu nerabdare februarie, pentru a da o noua comanda de materiale (sunt conditionata de buget, nu de un numar-limita de comenzi pe luna :) ) si apoi, sa imi pot continua treaba… in rest, liniste, pace si… rabdare… pe 5-6-7 februarie e urmatoare aplicatie cu Scoala de Ghizi si am emotii (iar) :D vom merge in Fagaras, la Cabana Negoiu, iar traseul precis inca nu il stim – suntem conditionati de starea vremii.

in rest ma straduiesc sa redevin o fata-Monti si vreau sa fac iar sport, de 2-3 ori pe saptamana. pana la finalul zilei insa… reusesc sa ma eschivez si nu mai apuc. bad, bad girl! :) dar am in plan sa fac diseara niste sapanac. asta e de bine, nu? :D

pe curand!

Disturbia…

lumea mea curgea lin; mici nelinisti, uneori mai profunde, usoare insomnii, dar fara impact major. apoi… a sunat telefonul si m-a napadit teama. nu pot decat sa sper intr-o buna rezolvare favorabila (e pleonasm ?!?). e frustrant sa nu poti face nimic, cand e totul atat de aproape de sufletul tau. acum astept, cuminte, vesti mai bune si imi doresc mult ca acesta sa nu fie inceputul unui vartej…

https://i1.wp.com/www.rockclimbing.com/images/photos/assets/1/15581-largest_76627.jpg

(photo credit)

in ce priveste una dintre cautarile mele, pot spune relaxata: m-am decis! am inceput deja investitia si sper ca in 2 luni sa demarez un proiect caruia sa ma dedic cu totul! deocamdata inca e joaca, exercitiu si planul e imi fac un alt blog (aici am exersat deja, nu?), un fel de taraba colorata unde sa apara rodul puricirilor mele :)

sper sa ajung saptamana viitoare si ajung la facultate si astfel sa mai pot spune checked si la o alta chestiune care ma macina de ceva vreme.

week-end-ul se anunta mediu-agitat: cursul de la Scoala de Ghizi, de maine, apoi o fuga la Art Tweet Meet– in Verde Cafe. daca mai e timp – curat in casa, intins rufe si mi-a mai spus Sim ca se anunta niste trebusoara pentru o colaboratoare de-a ei. Doamne-ajuta! (later edit: s-a adjudecat. am de transcris niste articole si voi face asta duminica).

pe curand!

Lucky bastards :)

de obicei astept pana luni, ca sa scriu cum a fost peste week-end, dar acum sunt inca prea entuziasmata ca sa ma pot stapani: am ajuns ieri la munte, am avut parte de un traseu minunat – o prea frumoasa zi de toamana, plina de peripetii.

am reusit sa ma trezesc sambata la 5… am prins personalul de 6:13 si am ajuns in jur de 11.00 in Dirste, pentru ca nu am fost pe faza sa coboram in Timisul de Jos :) desi era total descurajanta vremea in Bucuresti la ora plecarii, am riscat si ne-am straduit sa recuperam din orele de somn in tren. mie imi era asa de somn, ca ma usturau ochii :D, dar eram in acelasi timp happy ca merg din nou la munte.

aici e albumul cu pozele facute (spuneti si voi daca nu merita orice efort aceste culori?!?) si mai jos urmeaza povestea calatoriei (click pe poze, pentru a le vedea mai mari).

From Albumul Sapte Scari

am mers pe jos din Dirste pana la podul de la Dambul Morii, km buni… si ne gandeam ca nu mai avem vreme sa face traseul pe care ni l-am propus (pana la cabana Piatra Mare) si sa mai si ajungem sa prindem un tren cu care sa ne intoarcem in siguranta in Bucuresti. am zis ca mergem si noi 2-3 km catre munte si facem un picnic acolo, ne bucuram de culorile toamnei si ne intoarcem spasite acasa :) dar am urmat traseul de-a lungul apei, am inspirat aerul toamnei cu nesat si ne salutam cu oamenii intalniti – e fost o zi aglomerata pentru canion.

astfel, in jur de ora 13.00 am ajuns la capatul Canionului Sapte Scari… am zis ca nu se poate asa de repede :) l-am parcurs si am cam tremurat de frica la scara ce-a mai lunga, iar dupa ce l-am traversat pe tot am zis ca eu nu am curaj sa mai si cobor acele scari (in ciuda greului, mai usor simt ca urc, in comparatie cu a cobori). dupa ce a trecut de canion aveam 2 variante: la stanga, un drum mai lung si mai usor, sau dreapta – un traseu de ocolire a canionului, un drum mai dificil care ne scotea in punctul de start al canionului.

o poza dintre preferatele mele de pe acest drum (sincer, nu mi-am imaginat ce-o sa iasa):

From Albumul Sapte Scari

am parcurs relativ usor aceasta ocolire, am urcat si ne-am departat cel mai mult de apa, incat era foarte liniste si padurea masiva se lasa strabatuta de noi. apoi ne-am intors catre Dambul Morii pe traseul deja parcurs – drum pe care am facut o multume de poze.

apoi am mers pe jos pana la Timisu de Jos (in jur de 16.00) de unde am luat un microbuz pana la Predeal. in gara din Predeal am prins un accelerat catre Bucuresti care avea intarziere si am ajuns cu el in Gara de Nord in jur de 20.00. asta a fost o iesire de 47,5 lei :D

From Albumul Sapte Scari

la mine mi-am luat de mancare asa: cereale pentru micul dejun, mere golden, apa, evident :) si pentru pranz: ardei grasi, castraveti, cascaval si niste muschi afumat. le-am taiat bucati de acasa, sa nu mai am nevoie de cutit sau sa trebuiasca sa le curat acolo (si pentru economie de spatiu).aceste merinde ;) m-au ajutat sa fac fata fara sa imi fie foame si sa ma si simt bine.

ma duc sa onorez lista de to do pe azi, ca vreau sa ajung la Targul de la Palatul Sutu.

pe curand!

O saptamana plina :)

Sursa

a fost cam asa: luni – sala, marti – Concertul lui Tudor Gheorghe, miercuri – intalnirea cu fetele, joi – inscrierea la scoala de ghizi si sala si mai urmeaza azi, vineri – sala si apoi petrecerea din Verde Cafe, apoi – sambata – la munte cu Nico si duminca – vreau sa ajung la targul organizat de I Love Handmade la Muzeul Municipiului Bucuresti. Nico a propus sa mergem la Sapte Scari si eu i-am zis ca mergem oriunde… munte sa fie!

aici ne propunem sa ajungem maine. ne-am interesat de vreme si pare sa fie de partea noastra. am insa o lista mare de cumparaturi – de la baterii pentru camera, pana la mancare Monti de urcat pe munte :D ma gandesc la niste cascaval, ceva cu carne, niste legume si niste migdale… sper sa apuc sa ajung de la sala in Cora.

am ramas datoare cu impresiile de la concert. mi-a placut. dar am avut si o curiozitate de-a dreptul cinica: am vrut sa vad de cate ori va suna telefonul mobil, in sala… surpriza a fost ca pe parcursul intregului spectacol… nu am auzit nici unul. am ramas placut impresionata de muzica instrumentala. intr-adevar efectele erau fantastice, in unele momente parca era muzica de film… Tudor Gheorghe a fost carismatic asa cum mi-am imaginat si a picurat discret cate putin umor, in pauzele dintre melodii.

toate cele bune
si pe curand! :)