Freedom :)

gata, a pelcat seful acasa la el si va mai veni… cand va mai veni. a fost o saptamana stresanta, dar acum ma poti gandi linistita la cum/ce voi face in week-end, ce-am pofta sa gatesc/sa fac (vreau sa fac aceste cornulete Monti)

pentru moment diger cam greu cea de-a patra carte si pana trece lupta cu ea, vreau sa merg diseara la sala. la fel si sambata dimineatata. duminica nu voi putea, ca e programata iesirea la cros.

tot duminica, dar mai catre seara vreau sa ajung la Muzeul Taranului Roman, sa vad The Fall, in cadrul evenimentului Kinodiseea :D

ce-am mai alergat azi… astept sa ajunga imprimanta pe care am comandat-o si apoi ma duc rapid acasa, sa pregatesc rucsacul si sa o tai la sala!

Reclame

So many little things…

acum sunt in Focsani. Dupa ce am cautat ceva vreme un Internet-Cafe, am gasit abia vizavi de scoala unde am terminat 8 clase. am dat 3 lei pentru o ora, ca sa pot verifica mail-ul, sa vad ce mai e pe Twitter si ce mai zice presa despre Soup Nights – vezi EVZ.

tare jegoasa tastatura asta si greu mai pot atasa link-uri… au fost niste zile pline, de vineri si voi povesti pe indelete de indata ce ajung in Bucuresti. in mare – sambata ziua petrecuta cu bloggerii de la Soup Nights, duminica – discutia cu T si apoi Calatoria lui Gruber (la Patria – 10 LEI) si un stoc semnificativ de carti (6 bucati, doar…) de la Carturesti. asta e terapia preferata – carti, muzica de brain-washin’ (mult mult House) si sport.

luni am fost la Filantropia pentru un control de rutina. iniatial mi-am propus sa ajung la o doamna doctor. dar… cum planul de acasa nu se potriveste si vroiam sa scap de acolo cat mai rapid, am ajuns pe mana unui medic – Dr. Ediz Huseyinoglu. un tip de aproximativ 35 de ani, care a facut sa para controlul piece of cake… am vrut sa fac si un test Papa-Nicolau. mi-a spus ca trimiterea acopera doar consultatia (stiam deja ca trebuie sa achit testul). faza cea mai tare mi s-a parut faptul ca e turc… de parca e o conspiratie undeva :)) anyway, testul a costat doar 20 de lei in aceste conditii (trimitere de la medic), in 45 de minute ieseam pe poarta spitalului cu numarul lui telefon pe chitanta –  pentru a il suna in momentul in care am rezultatul, sa-l discutam impreuna. mi-a spus ca pare totul ok si sunt 99% sanse sa fie totul in regula si dupa ce primesc rezultatul. m-am dus pentru ca vroiam sa am si opinia unui doctor, ca nu pot spune ca am vreun fel de jena. mai astept rezultatele de la medicul de familie saptamana asta si gata cu analizele anuale (later edit, 9 septembrie: totul bun, insa o carenta accentuata de fier).

ma gandesc sa mai fac rost de suplimente. deocamdata iau 1/zi –  Coenzima Q10 in ulei de Catina – de la Hofigal si dupa ce incep cu sportul mai intens, le voi diversifica.

azi e deja marti… maine am programat intoarcerea si abia astept sa ma revad cu Nico, sa reincepem sa mergem la sala. mai trebuie sa ajung si la o nunta pe 19… trec eu si de astea

pe curand!

later later edit: am luat rezultatele de la medic. totul ok. so… Mr. Huseyinoglu, probabil ne vedem la anul :)

Evadare (d)in Bucuresti

si mai trecu un week-end :) azi e luni si mi-a fost somn toata ziua.

vineri am fost la sala cu Nico si am prins stepper. am facut iar o febra cumplita – mai ales la gambe. trebuia sa mergem si azi, dar m-a anuntat Nico ca amanam. deci… parc scrie pe mine azi.

sambata am stat acasa si am mesterit. mi-am facut o rochie din Burda si sunt mai mult decat multumita.

duminica am calcat, m-am plimbat si am gatit. inspirata subliminal de Idaho (e in Reader, evident) si de un anunt de la RRC – cum ca ar gazdui o expozitie cu tema Descovering ASEAN by fabric and handicraft, am aterizat cu gratie la Muzeul Satului. usor curioasa, pana la urma am ajuns la concluzia ca mi-a placut la nebunie – incepand cu senzatia ierbii taite sub talpile goale, pana la mirosul de lemn vechi care se simte in unele case.

Sursa

clar, voi reveni sa o revad. biletul a fost 6 RON si a fost valabil atat pentru expozitia cu pricina, cat si pentru restul Muzeului.

ieri, duminica am gatit pentru prima data in viata mea, humus. daca saptamana trecuta am descoperit cat de satioasa poate fi o portie de guacamole, astazi pot spune acelasi lucru despre humus! merci Monsieur Monti :) imi place ca ma simt provocata sa ies din rutina, gatind chestii de caror existenta nu prea imi pasa inainte sa trec pe Monti

apoi am facut putina dulceata conforma, din 500 de g de afine de padure, fructoza si gelatina. am avut pofta si de o salata adevarata, pentru care am facut piata la Moghioros si am mancat duminica dimineata o omleta cu salata de rosii si castraveti.

The moment of the day: acest blog! e demential!!!

lasand in urma gastronomia si trecant la sport – am fost in parc si sambata seara si duminica, astfel, saptamana trecuta am facut sport de 5 ori – 3 seri de aerobic si 2 seri alergate in parc. saptamana asta sper sa fie tot asa, cu macar 4 seri. ma gandesc sa fac loc si fitness-ului in programul meu, dar asta se va contura mai bine dupa concediu.

atat pe azi! :)

pe curand!

Stare de bine…

si nici macar nu stiu precis de ce :D (nu ca m-ar deranja :) ), dar emit ipoteze:

sa fie inca euforia bucuriei ca am trecut pragul de 90 de kg?

sa fie avatarul lui T de la Y messenger? i-am facut sambata o poza in care el poarta niste ochelari de geek, rotunzi, gen fund de borcan si are un zambet tamp – de-mi vine fiecare data sa rad cand ii vad vad moaca.

apoi… nu am elemente care sa ma streseze. e o stare de liniste, care imi permite sa imi adun ganduri si sa urmez disciplina pe care mi-am impis-o in ultima vreme. recunosc, si reactia celor din jur ma maguleste si ma face sa fiu si mai apriga in demersul meu :)

de vreo 2 zile imi tot vine in minte un citat pe care l-am mai publicat pe blog: „Start by doing what’s necessary then do what’s possible and suddenly you are doing the impossible„(Saint Francis of Assisi). asta e raspunsul, in caz ca cineva se intreba cum am facut? e mare reusita mea? pentru mine, e. imi da satisfactie si simt ca am motivatia sa merg si mai departe.

cat de importanta e motivatia? cum ajung sa ma folosesc de ea?

sa fac un lucru, pur si simplu, doar ca e trecut in to do list, nu e mereu suficient. recunosc ca am citit carti motivationale (acum 1-2 luni) si m-au ajutat. acum nu as mai simti nevoia, dar au avut rostul lor in acea vreme. un loc unde gasesc motivatie e acesta.

in alte momente ma gandesc la oamenii pe care ii iau drept model. ma gandesc ce ar face ei intr-un moment de cumpana. (moment de cumpana ar fi de exemplu seara, pe la 21,45 cand ma intreb daca sa ma duc in parc sa alerg, sau sa lenevesc?) ma gandesc la faptul ca acele persoane sunt oameni pro-action si nu ar ezita sa faca ceva. apoi ma intreb eu ce fel de om vreau sa fiu? din cel care gaseste mereu pretexte, care se eschiveaza si nu lupta pentru rezultate? si raspunsul de la sine: vreau sa fiu un om care sa reusesc in ce-mi propun! si atunci ma echipez, dau drumul la muzica (e o nebunie sa alerg pe melodiile house preferate!) si pana ajung in parc, deja parca am resorturi in gambe, gata sa ma ajute sa imi fac alergarea.

in drum catre parc cantaresc cam cate ture voi face. in functie de starea de moment, de pauza (daca am alergat sau nu cu o seara inainte, daca sunt probleme fiziologice :D ). dar cand incep alergarea stiu deja cate am decis sa fac. daca spun 10, atunci stiu ca nu voi pleca de acolo decat dupa ce voi fi facut 10 ture. uneori, ca sa ma dau rotunda, mai fac una, de final, sa-mi demonstrez ca inca mai pot :) . dupa 5-6 ture apare un moment mai dificil, in care simt ca mi-e greu, dar stiu ca nu voi pleca decat dupa ce fac ce mi-am propus, si de-ar fi sa fac ultimele ture pe coate! si asa, rezist! mintea propune, corpul – dispune…

daca as fi zis: alerg 10-15 minute – nu cred ca as fi rezistat. un reper temporal nu ma ajuta la fel ca unul spatial (numarul de ture, distanta parcursa). e un element imnportant sa ajungi sa te te cunosti, sa stii ce ti se potriveste, sa decoperi ce functioneaza la tine, in caz ca nu stii. pentru mine, cand fac sport e necesar sa stiu cand am ajuns la limita (mai mult de atat nu se poate, adica sa fiu precauta pentru a evita o accidentare sau suprantrenamet) si sa diferentiez asta de momentul in care trebuie sa trag de mine, pentru a capata mai multa rezistenta. sunt convinsa ca aici e loc si de mai bine, daca as apela la un profesionist.

dar… revenind la alimentatie, planuiesc sa fac dulceata cu fructoza din zmeura :D sper sa gasesc in piata. apoi voi mai face si din fructe de padure – daca nu gasesc mure in piata, voi lua o punga de fructe congelate. pe astea nu le voi pasa prin blender. acum, pe bune, ce sa pui pe paine, la micul dejun care sa fie conform? dulceata mi se pare cea mai buna varianta. pentru mine e cel mai bun mic-dejun Monti, dar sunt precauta, ca sa nu ajung sa ma plictisesc de el.

suplimentele pe care le iau acum sunt: carnitina (2 pastile/zi – una cu 30′ inainte de a alerga si una inainte de culcare; daca nu fac sport, iau doar una) si magneziu (o pastila dimineata – contine zahar, amidon si tot urmeaza apoi o masa glucidica).

am observat ca multa lume ajunge pe blogul meu cautand informatii in legatura cu ce zice d-nu’ Montignac despre pepene. pe site-ul oficial apare clar:

Pepene galben IG 60
Pepene verde IG 75

ambele sunt trecute in tabelul cu indice glicemic cu asterisc – iar asta se traduce in faptul ca “aceste alimente, chiar dacă au un IG mare, continutul lor de zahăr (glucid pur) este destul de mic (aproximativ 5%). consumul lor nu trebuie să afecteze semnificativ glicemia.”

stiu ca e o semi-abatere, pe care mi-o asum si stiu ca asta se reflecta in ritmul in care slabesc. dar nu as putea trece peste vara fara pepene si chiar daca uneori ajung la cina sa mananc o portie buna, nu renunt la capriciul asta. la fel se intampla si cu berea (bere IG=110), si cu toate astea, uneori mai beau un pahar :D

in alta ordine de idei, printre chestii dragute gasite azi, dintr-un newsletter am retinut asta si in caz ca nu voi putea ajunge sa fac sport din motive de vreme. chiar imi plac exercitiile adunate si as vrea sa trec prin ele :)

ehe… ce m-am insirat cu vorba :) ar fi cazul sa inchei, pe azi :)

pe curand!

O zi searbada

nici nu stiu precis de ce azi am avut draci si nu am avut chef sa fac mai nimic la birou. sper sa imi ravin maine, ca nu imi place deloc starea asta… poate ca ma simt si obosita din cauza celui mic si plangacios noaptea, care imi tot fragmenteaza somnul :( sper sa creasca mai repede ca imi cam ajunge.

aseara am fost la sala, asa cum imi propusesem. mi-a placut pogramul, mai putin drumul catre casa, ca m-a prins o ploaiea crunta si am ajuns ciuciulete. bine ca nu am racit!

o faza comica a fost de dimineata la metrou. abia ajunsesem in statie la Izvor, unde e peronul pe partea dreapta. o doamna din fata usii catre partea stanga sugereaza unei persoane sa apese pe buton, sa se deschida usile… numai ca erau deschise usile deja, insa pe partea dreapta. un tip i-a spus ca usile sunt deschise si atunci s-a prins si ea ca nu astepta unde trebuie. poate nu e ceva foarte comic, insa la ora aia m-a facut sa rad faza :)

acush plec acasa sa gatesc si sa vad ce mai pot face, ca iar mi-e somn…

Pe curand!

Aventuri de week-end

cred ca acest week-end e unul dintre putinele in care nu am facut sport :D
vineri seara a plouat, sambata m-am vazut cu fetele si duminica am fost la Slanic Prahova :D

dar sa o iau pe indelete… dupa ce am fost joi la sala cu Nico si m-am ales cu o febra musculara sanatoasa (mai ales la abdomen), imi popusesem sa ma tin de telul meu de a face sport zilnic.

numai ca sambata am facut o plimbare de-un ceas fara sa vreau. m-am gasit cu fetele la 20.00 si am mers la o terasa unde mi-am luat o salata. apoi, pe la 22.00 ne-am terminat discutia si a ramas sa merg cu Carmen catre casa ei. dupa ce am plecat de la ea, am descoperit in statie, ca noul meu telefon are jocuri… si am inceput sa pierd notiunea timpului. am mers cu 66 pana la Cismigiu si acolo m-am jucat pe telefon, ingnorand masinile care treceau… pana pe la 23.44 :D asa incat, la acea ora am pornit catinel catre casa si pe la ora 1 am ajuns si eu acasa, cu o durere crunta de picioare. am mers de la Cismigiu pana la Cora Lujerului :D

dar eram happy – a doua zi urma sa merg cu T la Slanic, sa vedem salina. Am luat-o si pe Sim cu noi si pisoiul, ca nu aveam cu cine sa il lasam acasa. am plecat destul de tarziu (in jur de 11) am stat la o coada de cam 40 de minute pana am coborat cei 208 m pana in interiorul minei. la iesire… m-am lasat corupta sa mananc putin kürtőskalács, dupa ce cedasem dimineata impulsului si m-am cantarit :D aveam 91 de kg, dar nu cred ca gasesc aceeasi valoare si azi… ne-am intors prin Valenii de Munte, ne-am oprit in Ploiesti si am mancat la o terasa si apoi… acasa, unde am ajuns in jur de ora 20.00. apoi… a plouat din nou si nu am putut alerga in parc :(

astazi, luni, a ramas sa ma vad cu fetele si sa mergem la sala, iar daca apare ceva… o sa ajung sa ma fugaresc iar pe aleile din Parcul Moghioros.

acum sa insir meniul zilelor restante (mi-am facut rost de un carnetel mic in care imi notez tot ce mananc, conform sau nu…):

Duminica, dupa cum se vede a fost o zi de abateri si nu vreau ca peste week-end sa ajung sa imi bat joc de efortul din timpul saptamanii. Am facut greselile pe care le-am facut la pranz pentru ca daca refuzam sa mananc, T zicea ca nu isi ia nici el… si nu mi s-a parut corect sa il privez si pe el de mici capricii. Ca sa nu mai spun ca a aparut cu 10 kg mai slab fata de cum era in martie… e foarte vizibil efortul si discplina lui. Jos palaria!
Am facut acea dulceata de caise imi place mult dimineata. Dupa ce se termina o sa fac si din visine.
In seara asta mi-am propus sa gatesc linte :D

pe curand!

Sweet… nothing sweet about me

descant o cana de cafea si tot nu ma ia vraja nesomnului. si apoi… simt o pofta cumplita de dulce. nu vreau sa insir ce visez, din teama ca o sa las ancora ambitiei in prima cofetarie iesita in cale. trebuie maine sa mananc glucide, ca de nu… bat pe cineva :D pun la cale sa fac o dulceata de caise Monti, cu fructoza si gelatina, pe care sa o intind pe foi de wasa, alaturi de cana aburinde de ceai ;) o voi conserva in frigider, ca sunt convinsa ca nu va face fata atacurilor mucegaiurilor.

apoi, azi m-a facut Sim sa zambesc, cu link-ul asta si radeam singura cand imi dadeam seama ca umblam in sertar cu grija, ca sa nu deranjez pisoiul… azi insa nu e cu mine la birou, ci l-a luat Sim cu ea.

vreau acasa!!!