Doubtful mood…

Aseara am ajuns la BCU, la al treilea eveniment organizat de ARCEN la care particip, si anume la o conferinta sustinuta de Dan C. Mihailescu. A spus o multime de lucruri care mi-au dat de gandit si am regasit o idee despre care auzisem mai intai la Andrei Plesu – intelectualitatea vine la pachet cu indoiala. S-a plecat de la urmarirea unui mic reportaj in care erau intervievate pe strada  persoane care invitate sa raspunda la intrebari precum ce mai reprezinta astazi cultura?, poti face cultura pe stomacul gol? sau te simti inutil?

Au urmat apoi cateva observatii ale lui Dan C. Mihailescu cu privire la statutul intelectualului inainte si dupa ’89 si cam care ar fi provocarile carora ar trebui sa le facem fata, noi, tinerii de astazi. A vorbit despre mai multe lucruri, dar am retinut in mod special ideea ca tarele comunismului, mai exact felul de a privi puterea si politica, sunt lucruri asupra carora noi ar trebui sa ne schimbam perspectiva.  Comentariile din public m-au ajutat sa inteleg mai bine: politica, ca definitie e una, iar modul in care alegi sa o faci – e altceva.

Mi-au mai placut gandurile cu privire la limitarile intelectualilor umanisti, prin faptul ca nu au minime cunostinte despre  finante, economie, geopolitica si ca asta nu le aduce un asa de mare serviciu. Si nu in ultimul rand, a creat dezbatere in public – neimplicarea in politica a intelectualilor, mai cu seama a celor umanisti. Si de aici, nu a fost greu sa se ajunga la lipsa de invtiativa si neimplicarea tinerilor, fie in politica, fie in diverse forme de asociere cu scop civic, asa cum fac cei din ARCEN.

Cand s-a ajuns aici, am inceput sa simt o dualitate. Pe de o parte, ii dadeam dreptate – ar trebui sa facem mai mult.  Pe de alta parte insa, eu tocmai am iesit şifonata dintr-o initiativa care mi-a lasat un gust amar. Si ma face sa ma gandesc ca asa vor fi facut si altii – au incercat sa initieze o actiune care sa ii includa si pe cei din jur si nu le-a luat mult pana s-au lecuit.

Mi-e teama insa ca nu voi mai avea curaj sa fac ceva care sa implice oameni, ca voi deveni neincrezatoare, distanta, mi-e teama ca optimismul si entuziasmul vor fi inlocuite de frica de a plati pentru fiecare clipa de traire intensa alaturi de alti semeni. Dupa atatea zile in care nu pricepusem ce se intampla, in care ma resemnasem ca nu voi intelege niciodata, odata cu certitudinea sensului, au venit tristetea.  Am fost o mare mare proasta, nu-i asa?  Dar o sa-mi treaca intr-o buna zi, probabil…

Si ca sa nu inchei intr-o nota atat de depresiva precum sunt, voi pune un citat pe care l-am gasit astazi si care mi-a placut:  La lectura es el viaje de los que no pueden tomar el tren.  Francis de Croisset

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s