In Ciucas am baut bere Ciuc…

Serios va spun, la Muntele Rosu nu aveau bere Ciucas…

Am fost pe Vf. Ciucas in ianuarie 2010, si inca de atunci mi-am dorit sa ajung din nou pe varf si sa ma bucur de privesliste, vara. Am convins-o pe Oana sa mergem acolo in urmatoarea tura pe munte si asta ne-a fost programul pentru week-end-ul prelungit 13-15 august. A fost o iesire plina de peripetii, cu peisaje foarte misto si numai buna dupa o saptamna nasoala rau de tot…

Online am gasit ca sunt microbuze Bucuresti-Cheia si retur, din Autogara IDM (28 lei/cursa) si primul pleca la 6,30. Cand am incercat sa fac rezervare mi s-a spus ca nu e cazul. Insa cand am ajuns sambata devreme la microbuz, nu am gasit loc. Urmatoarea cursa era la 8,30 si am decis sa plecam spre Ploiesti si apoi mai vedem noi.  Am gasit rapid cursa catre Ploiesti si apoi am traversat orasul cu tramvaiul, ca sa luam microbuzul spre Valeni. L-am gasit si pe asta rapid si intr-un timp foarte scurt eram deja acolo. In microbuzul pe care l-am luat catre Cheia (de fapt, cel de 8,30 pe care nu am vrut sa-l asteptam) ne-am intalnit cu Alex si Nico, pe care i-am cunoscut anul trecut in tura pe care am dat-o in Piatra Mare.

Intr-un final am ajuns in Cheia, am luat numarul de telefon al soferului si am plecat catre Cabana Muntele Rosu, sa ne luam camera in primire. Aacolo am ales ce ne trebuia pentru drum si am plecat sa urcam pe Ciucas, pe la 13.00-13.30.

Am urcat in poaiana de langa cabana si de acolo am urmat traseul (dunga galbena) pana la Cabana Ciucas, mai intai, si apoi, pe langa Tigaile Mici si Mari, le-am ocolit prin dreapta pana spre varf. Acolo erau deja 2 persoane. A mai venit un grup dinspre Valea Berii si inca un cuplu dinspre Vama Buzaului si era deja mare aglomeratie pe varf. Uitasem de catel…

Peisajul nu m-am dezamagit deloc! Se vedeau bine Vama Buzaului si Muntii intorsurii, la nord iar Zaganul ne sfida la est, ca parea atat de usor de ajuns la el… Pe la 18.30 am inceput coborarea, ocolind Tigaile tot prin dreapta, in sensul de mers catre Ciucas. Dupa ocol am revenit pe traseul de la dus, aproape de Cabana Ciucas – care arata intr-adevar spactaculos dupa finalizarea renovarii.

Oana spune ca eram la cabana in jur de 19.45 si de acolo fuga-fuga la vale, pe un drum forestier cu o panta cumplita. Dupa intrarea in padure am inceput sa ma simt si eu mai bine, pentru ca simteam dureri la articulatiile picioarelor cu fiecare pas. Deja incepuse sa fie bezna in padure cand eram aproape de cabana si luna plina isi facea vizibila prezenta in decor, insotita de un halou stralucitor. In poiana din fata cabanei erau o multime de focuri si corturi, de la care razbateau pana la noi rasete si cantari.

Am ajuns in camera, si dupa un dus am zis ca ar fi cazul sa incercam gustul berii de la munte. Dar… pacaleala! Nu aveau bere Ciucas si am baut Ciuc. Ne simteam destul de damblagite si era clar ca abia a doua zi, dupa o noapte de somn, vom decide ce traseu vom face.

In camera… m-am simtit ca acasa. Dimineata le duduiau pasii celor de deasupra si asta a fost motivul pentru care m-am trezit. In rest, camera a fost foarte faina, baia simpatica, apa calda/rece, Oana zice ca a fost si caldura la calorifer noaptea. Deci… per total am fost multumite, ba chiar mai incantate decat ce am gasit la Piatra Arsa, tinand cont ca era acelasi pret (100 lei/ camera dubla cu baie in camera).

A doua zi am fost la restaurant pt. micul dejun, am sunat soferul si am ales sa coboram in Cheia pe Valea Berii. Aceast minunat traseu ne-a scos intr-o poiana foarte frumoasa, care ne ducea, mai departe, spre DN 1A. Pe acest drum am mers mai bine de 2 km, pana am intrat in Cheia. Pentru ca aveam microbuzul spre Bucuresti abia la 17.45, am mancat aici, am baut cate o bere si am vizitat si doua muzee care ne-au iesit in cale: Muzeul Florilor de Mina si Muzeul de Antropologie Francisc Reiner.

Drumul spre Bucuresti a fost lin si fara incidente, am coborat la Piata Presei Libere, de unde m-am urcat in 335, directia Titan.

Spre fericirea mea, nu am uitat acasa nimic esential. Ba chiar am ajuns la munte cu doua frontale. Pentru ca nu o gaseam pe a mea, inainte de pleca si pentru ca stiam ca e necesara intr-o tura la munte, mi-am cumparat una. Cand am ajuns seara la Oana, mi-a dat frontala mea, pe care o uitasem in rucsacul ei, de la tura anterioara. Oana a facut si cateva poze si pentru ca inca nu le-am primit de la ea, voi reveni pe blog cu o postare in imagini.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s