Sing, dance, burn…

varianta 1: plec de la birou, iau tramvaiul, in drum spre casa trec sa imi iau ceva de mancare, ajung acasa, ma schimb, fac un dus, mananc, ma uit la televizor, citesc putin si apoi dorm

varianta 2: iau metroul, cobor la Universitate, merg la TNO Ion Dacian, imi ridic invitatia castigata la Radio si asist timp de 3 ore la un spectacol adevarat, dinamic, foarte bine pus la punct.

in timp ce uneori pierd vremea fara nici un rost, in orasul asta mare, cenusiu si zgomotos, pe care uneori il iubesc, se intampla lucruri demne de luat in seama. se poate ca intr-o sala de spectacol, intr-o seara la fel de agitata ca celelalte, un grup de artisti sa te faca sa ai impresia ca esti intr-un alt loc, intr-un alt veac si ca emotiile nu le mai controlezi tu…

(sursa poster)

merg la spectacole cu emotie, nerabdare si curiozitate si de multe ori ma intorc acasa suparata pe mine ca nu fac asta mai des… ce mi-a placut mai mult aseara? mi-e greu sa ma decid. dar nu a fost doar parerea mea, ci a unei sali pline!

povestea e arhi-cunoscuta – Romeo si Julieta de Shakespeare. te intrebi poate ce mai poate aduce nou? merita totusi o sansa…

cu ce sa incep? cu decorurile… o platforma centrala rotitoare, cu o fantana arteziana in mijloc; mult metal, pereti din plase, o poarta gigantica, suporturi pentru torte, foc tasnind din neant. in tot acet spatiu rece a plutit o lumina verticala, albastra. nu stiu de unde a pornit pasiunea pentru lumini, insa cei de la TNO mi-au aratat aseara cam ce pot. au creat spatii fantastice – inclusiv un fulger, din lumini si fum. muzica – obsesiva, am plecat de acolo cu ritmurile in creieri. s-a cantat live si la aplauzele finale au venit din spatele scenei instrumentistii si cei din cor. costumele, multe (multe personaje), facute cu maiestrie si creativitate, greu de urmarit la toti cei care apar.apoi – dansul, dinamic, modern, cum probabil nu te astepti sa vezi intr-un teatru de opereta. si las la final, dansatorii, care m-au impresionat inca de la primele momente – aproape imi parea rau ca trebuie sa stau pe scaun…

jocul actorilor a fost si el, foarte bun, nu doar in cazul protagonistilor, ci si pentru cei din rolurile secundare. dupa toate astea, mi-a parut rau ca m-am dus gratis si mi-am promis sa revin la Teatrul National de Opereta si la alte spectacole, chiar daca sunt intr-un registru mai vechi decat aceasta montare moderna.


(Sursa foto- metropotam.ro)

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Sing, dance, burn…&8221;

  1. inceteaza cu prostiile. te-ai gandit ca poate eu am anumite goluri pe care le umplu cu disperare cu evenimente culturale? sunt destule concerte la care ai fost intre timp si cred ca ai uitat de ele… cu ptuina organizare, poti ajunge si tu la orice eveniment vrei :) dar poti avea o viata plina si fara asta:)

  2. Ma faci sa-mi fie rusine ca am terminat facultatea pe care am terminat-o. N-am mai fost la un eveniment cultural de nu mai tin minte cand! (cred ca de cand am terminat facultatea)
    E interesant sa observ ca – atunci cand arta devine meserie… nu mai ai nici jumatate din pasiunea celui pentru care arta e „doar” un hobby. Si macar daca as fi practicat arta ca meserie…
    Jos palaria, felicitari si tine-o tot asa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s