So fragile…

acesta a fost primul gand, cand a sunat telefonul dimineata devreme. mereu am crezut ca telefoanele de la prima ora nu aduc vesti bune… un prieten din copilarie de-al lui Sim a murit ieri intr-un accident de masina. ne era vecin pe strada unde am crescut, si se juca impreuna cu ea, in ceata care se formase pe C. Stere. ba chiar am cazut si eu o data de pe bicictela, din cauza lui… nu mai suntem apropiati de ani buni, dar vestea mi-a tulburat intreaga familie. nu pot sa cer socoteala nimanui, nu? trebuie sa ma consolez cu gandul ca asa e viata… mergi inainte…. aşa este… cum tot repeta T, aproape obsesiv, ultima oara…

am ajuns la birou dezamagita ca nu inteleg legile destinului si mi-am spus ca o sa treaca, ca am o sansa sa nu fiu implicata direct in acesta tragedie, dar nu pot sa nu ma gandesc la durerea unei mame care a pierdut un fiu de 24 de ani. cine sau ce te ajuta sa mergi mai departe in astfel de clipe…?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s