Pieces of me…


(photo credit)

in octombrie 1999 paraseam orasul natal, pentru o perioada mai lunga – am fost admisa la facultate, in Bucuresti. am lasat in urma micul Focsani, indragostita si plansa, nestiind ca intr-un ragaz relativ scurt voi fi cucerita definitiv de Capitala. schimbarea s-a produs treptat, iar catre sfarsitul facultatii am simit ca locul meu e undeva prin Bucuresti.

probabil ca vorbele cantecului Dambovita apa dulce, cin’ te bea nu se mai duce… s-au dovedit a fi si blestemul meu…

cumva, soarta a avut grija sa imi caut locul meu intr-un mod amanuntit. socoteam acum ceva vreme cam cate sunt locatiile in care mi-am pus capul pe perna in acest deceniu recent al existentei mele. si pentru ca blogul imi tolereaza toate capriciile, de ce sa nu insir aici istoria preumblarilor mele?

prima camera (mai corect ar fi: o jumatate de camera) a fost in apropiere de statia de metrou Nicolae Grigorescu(1). pentru ca in Focsani este o strada care se numeste Pictor Grigorescu, de multe ori ii intrigam pe cei din Bucuresti cu aceeasi denumire. am stat aici in gazda la un mos care avea niste gesturi tare ciudate. salvarea mea in acea perioada a fost un cuplu de studenti care mai locuia in apartament. tipul avea telefon mobil si suna pe fix, cand era mosul in bucatarie. pana sa ajunga asta la telefon, inchidea. mosul revenea in bucatarie, iar tipul suna din nou. era extrem de distractiv. nu am pastrat legatura nici cu ei si nici de mos nu mai stiu nimic, insa cred ca as nimeri adresa, daca ar fi sa refac acum drumul… a fost un episod tare ciudat si numai dupa 3 luni am plecat de acolo. am fost atat de marcata de acea atmosfera, incat nu am suportat vreo 2 ani mirosul de metrou, tocmai pentru ca imi amintea de acele zile. dap, eram mica si proasta…

am vrut sa plec si sa ma mut cu o tipa, dar au aparut probleme si m-am trezit fara nici o perspectiva, intr-un oras imens, unde nu aveam inca prieteni pe care sa ma pot baza. am primit o recomandare, am dat un telefon si iata-ma cu plapuma in brate, mutandu-ma in Tei(2). am avut o camera intunecata intr-un apartament cu un miros ciudat, in care domneau 2 pisici rasfatate de D-na Anca. nici despre ea nu mai stiu nimic, dar s-a ivit ocazia sa ma mut singura intr-o garsoniera si dupa 3 saptamani am luat iarasi plapuma in brate si apoi tramvaiul…

era tramvaiul 5 si l-am luat pana la Piata Delfinului(3). aici am locuit pentru 2 ani (anul I si II de facultate). e o perioada in care m-am simtit bine si era una din cele mai frumoase garsoniere vazute pana acum: mare, decomandata si in care nu risti sa dezvolti claustrofobie. in cel de-al doilea an am stat cu o colega de facultate, de la care am deprins prostul obicei de a pune sare in plus in mancare…

in anul III de facultate am primit repartie in camin. visele mele se indreptat catre complexul Grozavesti sau Kogalniceanu, dar destinul mi-a pregatit ceva cu mult mai special: Complexul Magurele(4). a fost primul meu an de stat in camin, an de nebunii si socializare intensa. am avut o colega de camera fantastica, cu care vorbeam pana la 3-4 dimineata si nu ma mai satura. se numeste Alexandra si facea niste ciorbe fantastice dar s-a terminat anul universitar si nu am mai revenit decat o singura data, sa ma revad cu Gabi… ehe, e istorie de-atunci…

nici in anul IV nu am primit repartitie in Grozavesti, dar m-am bucurat de verdeata si avantajele oferite de complexul LEU – am stat pe parcurusul intregului an universitar, in Leul Mic(5). am stat cu o fata, Simona, careia ii placea mult sa gandeasca cu voce. acum mi se pare amuzant, dar pe atunci… imi venea s-o iau la bataie.

au urmat 2 ani in care am parasit Bucurestiul. un an am locuit in Focsani si am facut naveta pentru lucru la Reghiu (comuna de munte din judetul Vrancea) si urmatorul an, am avut parte de o mica garsoniera, intr-un sat prea linistit din frumoasa Bavarie – Altenstadt ad Iller.

in august 2005 m-am intors in Capitala cu sentimentul ca nu plecasem decat pentru 2 secunde. acela a fost clar momentul in care mi-am spus ca aici e locul meu pentru o vreme. nu stiu daca voi ramane pentru totdeauna in Bucuresti, daca aici imi voi creste copiii sau ma voi relaxa la pensie, dar sunt aici si acum. aici se gasesc cei mai multi din oamenii si lucrurile care ma fac fericita, ma fac sa ma bucur de viata pe care o am si mi-o pot construi. pe de alta parte, sunt sigura ca sunt si alte locuri de pe glob unde as putea simti asta, doar ca inca nu le-am luat la pas. si, poate ar trebui sa mai spun si ca, eu cred in ideea your home is where your love is (asta e scrisa in Matasari, parca, nu?)…

sa revenim: asadar, in august 2005, printr-o conjunctura fericita si o nepotrivire de chei, mi-am facut o noua prietena, pe Daniela. s-a nimerit sa stam in aceeasi camera si, discutand, aflasem ca ne mai intalnisem cu 8 ani in urma. ma cazasem pe perioada verii in Grozavesti (6), ca sa ma pot pregati de admiterea la master. am patimit niste calduri cumplite (cam ca cele din aceste zile) si era de cosmar sa incerc dupa 2 ani de pauza sa invat care ioni traverseaza membrana neuronului si la ce voltaje… dar a trecut si asta!

la sfarsitul lui septembrie a aparut un paradox: trebuia sa plec din camera din Grozavesti, dar inca nu primisem camera de la Facultate. pentru 3-4 zile nu aveam unde anume sa ma duc. atunci, o colega de serviciu s-a oferit sa imparta mica ei camera cu mine. acea persoana este si astazi o prietena foarte buna, Nico, si pot sa mai bifez o locatie pe lista mea: o mansarda mica din Strada Berzei(7).

am intrat la master, iar camera pe care am primit-o pentru primul an de master a fost in… Kogalniceanu(8). aici am avut inca 3 colege de camera, printre care Gabi si Andreea. cea din urma a fost memorabila ca era mai mereu cu o oglinda in mana si o tachinam ca e putin narcisista. e o fata tare tare scumpa cu care mai tin legatura pe FB.

pentru ca nu puteam pastra camera peste vara, a urmat cosmarul mutarii la sfarsitul anului I, inapoi in Grozavesti(9), pentru numai 3 luni. aici am locuit cu Sim si cu Pif, un pisic primit cadou de la Roua… asta e iar o perioada de care imi aduc aminte cu drag.

in anul II de master, inapoi in Kogalniceanu(8 sau 10?), in aceeasi camera, dar mi-am ales alt pat. nu am stat decat din octombrie pana in martie, pentru ca pe 1 aprilie eram in drum spre Andechs, pentru un stagiu Erasmus de 5 luni. aici l-am cunoscut mai bine pe Wulf si am avut ocazia sa imi aleg ce carte vreau din biblioteca institutului… in acest ragaz m-am plimbat cu bicicleta aproape zilnic, am avut sansa sa vad Alpii (in popasurile facut in Innsbruck) si am baut bere proaspata si nefiltratat, de la Manastire.

la sfaristul lui august 2007 am revenit in Bucuresti si am stat o luna cu Sim, in Cotroceni(11). mi-amintesc ca era foarte cald si mereu intrau pene de porumbel in camera, daca lasam geamul deschis. aveam o promisiune de a ma putea muta in Drumul Taberei, in locul lui Nico, dar lucrurile s-au complicat putin si m-am mutat in Dristor(12) pentru 3 luni. aici am aflat ca sa stai la utimul etaj dintr-un bloc cu 10 nivele nu e o idee prea buna, mai ales cand apartamentul e lipit de casa liftului… pentru mine acest zgomot permanent a facut ca mutarea sa fie asteptata mai ceva ca o eliberare.

si iata-ma in decembrie in Drumul Taberei(13), descoperind o noua zona a Capitalei de care am ramas afectiv atasata si psna astazi. nu cred ca am prea multe argumente logice, dar daca ar fi sa fac un top al zonelor dragi din Bucuresti, Drumul Taberei e pe primul loc. aici lucrurile s-au precipitat dupa aproape 8 luni si iar cu toate lucrurile iar in brate, m-a mutat. am deja destui prieteni care s-au obisnuit sa ma intrebe: iar te muti??? sau sa imi spuna: si data trecuta cand am vorbit, parca iar te mutai…

primul pas a fost sa plec in Vitan(14), unde nu am stat decat o luna, cu Dia si Gil. pentru era o chirie prea mare, nici nu am despachetat bine ce aveam, ca in octombrie 2007 am revenit in Cotroceni(15) si imparteam o camera cu Sim. ca sa nu imi pierd antrenamentul, nici aici nu am facut prea multi purici.

dupa 5 luni ne-am mutat aproape toti in Lujerului(16), unde am locuit pana saptamana trecuta pentru o durata RECORD: 1 an si 4 luni.

in acest week-end am dat din nou adunarea si am plecat separati la km distanta, si unii de altii si de locul anterior. acum lucrurile mele asteapta sa fie ordonate, intr-o insorita camera din Berceni(17).

eu nu am curaj sa ma gandesc, dar voi… cam cat timp pariati ca voi locui acolo?:D

acum, pe bune, simt ca am obosit sa ma tot mut, sa tot trebuiasca sa tin minte unde am pus andrelele sau romanul x… da, stiu, e si o parte buna in mutare, ca ma obliga sa iau la mana toate lucrurile, pe unele le gasesc nefolositoare si renunt la ele, alte ori descopar o rochie uitata sau dau de un bilet vechi de la un om drag… dar, totusi… ar trebui sa ma mai potolesc si eu, nu?

P.S: sa nu uit… mai sunt parti din mine lasate in nopti de patima prin alte colturi tainice si dragi, dar astea… se pastreaza in suflet, nu-i asa?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s