Show must go on…

asa a inceput joaca mea… cu o farfurie plina cu margele. azi ma gandeam ca mi-ar placea sa fiu ca in reclama de la Skittles, numai ca in loc de bombonici, pe mine sa ma ploua cu margele… mai mici, mai mari, dar in toate culorile pamantului. e fantastica senzatia tactila pe care o ai cand le atingi, atunci cand sunt mai multe. si cum se mai schimba perceptia despre ele dupa ce devin un ceva… o bratara, un colier…

am ajuns acasa si am pregatit ceva de mancare. in week-end am vrut sa iau din Cora niste broccoli, dar l-au scumpit in ultima vreme, asa ca am decis cumpar niste pungi cu varza de Bruxelles, pentru a le avea in congelator. astfel ca, aseara, am pus apa cu sare iar cand fierbea apa, am adaugat varzucile. le-am lasat acolo pentru cateva minute, cat sa rad niste cascaval si sa desfac o conserva de ton. am luate legumele intr-un vas, am adaugat cascavalul ras si conservade ton… si pam pam: gata cina! asta am facut cu gandul la ce mancasem la Carmen acum ceva vreme, cu broccoli si smantana.

in parc, mi-a fost cam rece, dar m-am tinut sa fac cele 2 ture (doar 3 km timizi) si m-am bucurat sa mai vad 2 tipi si o tipa alergand. e abia inceput de sezon si imi place ce vad! in seara asta ma duc in Carturesti – MTR, pentru a ma intalni cu cei de la Life after Work, ca sa ne jucam – asa ca nu voi putea sa merg sa alerg, dar cu prima seara libera, o voi face! fata de asta-toamna, mi-a fost greu. am simtit pe deplin greutatea sedentarismul din ultimele luni – de care nu sunt deloc mandra…

tot ieri-seara sa facut si amestecul de margele in culori verde-albastru. ma face sa ma gandesc la paduri tropicale, intunecate si pline de plante, de seva, cu un miros de pamant umed… abia saptamana viitoare vor aparea pe blog lucrusoarele ce ma vor inspira, pentru ca saptamana asta vreau sa raman in zona culorilor rosu-roz – poate tocmai din dorinta de a avea soarele aproape.

am reusit sa ma si enevez aseara, incercand sa fac niste cercei pentru setul de ieri. perfectionismul ma face sa am deja conflicte interioare… norocul meu e ca nimic nu se pierde… pot desface si o iau de la capat! si in asta eu vad o noua provocare :)

see ya!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s