On my way…

hmm… iar luni ciudata zi, lunea, mai ales dupa un week-end plin :)

vineri am plecat de la birou vesela, pentru ca T mi-a propus sa vizitam apartamentul in care se va muta. am ajuns vineri seara in parc, sa-mi fac alergarea si pentru sambata dimineata am programa activitati domestice: spalat rufe, vase, calcat rufe care zac in fotoliu de secole, carpit chestii care necesitau anumite ajustari.

apoi a sunat telefonul. mai intai, Calin cu o veste mai putin buna. apoi T, m-a intrebat daca vreau sa il ajut sa impacheteze ce mai are de luat de in Pantelimon. mi-a spus ca initial vroia sa mute tot singur si sa ma cheme doar la final, sa vad ce/cum a facut, dar il durea capul prea tare (de fapt, l-a durut toata ziua de sambata). l-am tachinat ca durerea a aparut pentru ca devine Spider-Man – saptamana trecuta a fost muscat de un paianjen si apoi mergea prin casa si tot spunea ca simte pe talpa chestii lipicioase… parca prea multe coincidente! :))

sambata inainte sa plecam din Pantelimon l-am intrebat daca luam si ceainicul si setul lui de vase pentru micul dejun. a zis ca nici nu se poate altfel: vrea ca duminica dimineata sa facem ceai si mancam micul dejun acolo, in noul apartament.

pe la 3 p.m. am plecat catre Pantelimon si abia pe la 6 p.m. am plecat de acolo, cu ce incarcasem in masina. apoi, cred ca ne-a mai luat vreo 3 ore sa descarcam si sa le punem la locul lor. dar noul apartament arata minunat. i-am zis ca eu nu mai plec acasa :))

nu cred ca am mai dormit vreodata intr-un pat asa de mare, e multa liniste si totul facut cu mult bun gust. iar el… ca un copil imi arata fiecare chestie si ma tot intreba cum mi se pare. eu… tot incerc sa aflu ce/cum trebuie sa fac sa nu mai simt ca ma topesc de fiecare data cand e vorba de el sau atunci cand sunt in preajma. mereu, mereu ma reindragostesc de el.

e mai bine de un an de cand il stiu si mereu ma surprinde, mereu descopar ceva nou la el si simt ca i-as tolera un milion de chestii, numai pentru ca au legatura cu el stiu ca poate exagerez acum, dar, zau, asta simt! he is the best! fara sa incerce sa ma impresioneze (sau, cel putin asa vad eu), e adorabil si nu pot fi mai fericita, ca atunci cand sunt in bratele lui, cand rad cu el. imi e tare drag. pe cuvant! :)

duminica ne-am trezit pe la 8 (eu nu prea am dormit bine, ca ii era cald si a mers ventilatorul toata noaptea :( , dar stiam ca il doare capul si l-am lasat in pace) si dupa ce am mancat, am jucat table. m-a batut de m-a zapacit si am avut o singura victorie :D so… nu cred ca va mai juca cu mine curand, ca nu prea are cu cine

in jur de 2 p.m. am plecat in Cora sa mai ia ce ii lipsea prin casa si apoi am ajuns si eu acasa.

nu mai zic ce-am mancat in week-end, ca au fost numai nebunii si nu prea am fost eu fata cuminte. aseara m-am mobilizat si am ajuns in parc, ca sa mai spal din pacate.

per total, saptamana trecuta am fost in 4 seri in parc (luni, joi, vineri, duminica) si am facut in total – 33 de ture. totusi mi se pare putin si ma gandesc sa iau zilnic echipamentul la mine si sa fac escala pe la sala. cert e ca maine fac treba asta. o sa ma cam omoare geanta… dar ce nu face dama cand are fundu’ mare?

pe curand!

PS: am petrecut vreme buna pe blog-ul lui Dragos Roua, mai ales la partea de motivare.

Anunțuri

Un gând despre &8222;On my way…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s