To be… or not to be a (fat) bee

Sursa

De cateva zile ma gandeam sa scriu un post si despre schimbarile de perceptie pe care le am, de cand m-am apucat de slabit, in mod organizat :)

Mai intai, ma vad grasa… Poate ca suna aiurea, dar inainte, pe cand aveam peste 100 de kg, imi ignoram mult propria imagine. Stiam ca am o problema cu greutatea, dar nu imi pasa ce cred ceilalti. Oricarei remarci gratuite de pe strada ii raspundeam “dar stai linistit, ca nu mananc din farfuria ta…”. Si astfel, imi tot ziceam eu ca o sa slabesc vreodata… dar nici o tinta clara, nici un plan de urmat.

O matusa spunea ca grasii sunt pur si simplu nesimtiti. Si chiar daca nu mi-e deloc draga, ii dau dreptate.

Am ajuns sa cred ca fi gras e un altfel de viciu, e o carenta in a reusi sa te controlezi (exclud aici situatiile patologice), combinat cu o modificare a imaginii de sine – mai precis o alterare a ei. In general nu imi place sa apar in poze, accept destul de rar cu placere si, clar, nu-mi place ce vad in poze. E ca si cum nu m-as recunoaste… dar inainte nici nu faceam ceva sa schimb situatia. Era o stare de inconstienta care se perpetua, in timp ce kilogramele se acumulau… Lasand deoparte cugetarile pshiologilor sau ale lui M. Montignac cu privire la disfunctia pancreasului la obezi… a manca mult, e o dependenta.

Inainte de orice… pentru grasii/obezii care vor sa slabeasca eu propun infiintarea de grupuri de suport, gen Asociatia Grasilor Anonimi. Sa fie organizate de persoane care au trait esecul de a deveni supraponderale si au reusit sa se redreseze. Experienta acestor persoane le-ar face sa gaseasca acele butoane pe care pot apasa, asa incat sa-i faca si pe altii sa gaseasca motivatia necesara.

Sa ajungi sa vrei sa slabesti (si sa reusesti) nu tine de cate pastile bagi in tine, de cate tipuri de diete ai de la nutritionisti sau cate seturi de analize ai la activ. Cel mai important e sa gasesti in interior dorinta de schimbare, vointa de a face ceva si rabdarea de a urma planul pas cu pas. Si dupa primii pasi, rezultatele obtinute (kg pierdute, haine vechi si nepurtate de ani buni, devin largi) sa fie propria incurajare spre a continua.

Ar trebui lasate deoparte momentele in care se cumpara vina de a fi gras, platind pentru remedii miraculoase si aparate de facut sport acasa… sunt convinsa, ca anual se castiga sume foarte mari din ceea ce se ofera persoanelor supraponderale, ca iluzii. Ca doar e mai usor sa scotii banii din portofel sau sa tastezi un PIN, decat sa ridici fundul de pe scaun si sa faci miscare sau sa gasesti timp sa gatesti masa pentru maine. E dificil uneori, dar nu imposibil. Iar intr-o era in care avem acces la informatii mai mult decat oricand, e pacat, zau! sa nu si profitam de ele.  

Scriu toate astea intr-un moment de maxima motivare. Pentru ca am schimbat “prefixul” (de la 90kg la 89). Pentru mine e o mare realizare si nu vreau sa mai dau inapoi. Acum nu-mi pasa ce m-a facut sa pornesc la drum, dar imi place teribil ca pot intra in diverse magazine de haine si vad si lucruri care ar sta bine pe mine. Stiu ca suna imatur ce spun, dar pentru mine aceasta este o mare reusita.

Experienta de a slabi nu e noua la mine (in 2001 am slabit, printr-o dieta hipo-calorica, 20 de kg in 3 luni – de la 85kg la 65, dar in anii urmatori efectul yo-yo mi-a adus 42 de kg peste cea normala), insa acum vreau sa ma si mentin pe termen lung. Si cred ca aceea va fi cea mai mare provocare… Atunci a si fost prima dieta si de asta a for atat de receptiv corpul :)

Pe scurt, ce cred eu ca e extrem de important:
– consult medical (pentru a exclude problemele de sanatate sau pentru a face tratament, daca e cazul)
– informarea (cu atentie la supra-informare – sa ajungi toba de teorie, dar practic sa nu faci nimic). Apoi poti face un plan realist de care sa te tii si de-ar fi sa te tarasti sa obtii ce vrei – nimic n-o sa te faca sa renunti!
– controlul alimentatieitot ce mi-e permis, imi e si necesar? se poate renunta la sucuri, la zahar si e deja un bun pas
– sport (de la mers pe jos, urcat scari, menaj in casa – pana la a merge la sala, jogging)
– suportul celor apropiati – sa te sprijine in demersul tau, sa nu tenteze cu mancaruri, sa nu insiste sa mananci, cand decizi ca nu e cazul, sa iti observe progresele. Daca ai sansa sa ti se alature un prieten, e si mai bine, dar sa iti stii calea si va motivati reciproc catre reusita, si nu catre delasare.

si spunandu-mi asa naduful, deja ma simt si mai usurata!

pe curand! :)

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;To be… or not to be a (fat) bee&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s