ca sa uiti de foame… citeste!

influentata de o recomndare auzita la Radio, am ajuns in librarie sa caut „Inteligenta practica”, a lui Karl Albrecht (comparand pretul din Diverta (37RON), cu cel de pe site (30RON), am constatat ca poate mai bine era daca as fi comandat carte direct de pe site…) am stat apoi putin pe ganduri, daca nu cumva m-am pripit, cand mai am atatea carti incepute acasa, dar mi-a fost dat sa descopar ca imi place la nebunie, cartea. de fapt, abia astept sa o termin, ca apoi sa mai las sa treaca o vreme, sa o citesc din nou. cred ca daca as fi vazut doar titlul cartii, as fi intuit un alt continut (unul gresit) si nu as fi cumparat-o. dar acum ma bucur ca ma captiveaza asa de tare. ador momentele cand devorez continutul unei carti :)

sunt multe parti care mi se par nemaipomenite, dar una anume am zis ca vreau sa scriu pe blog:

„Pe masura ce ne maturizam, ingustam progresiv scopul si varietatea vietilor noastre. Dintre toate pasiunile pe care le-am avut, pastram doar cateva. Dintre toti oamenii pe care i-am cunoscut, selectam un numar mic. Devenim prizonierii unei reltele de relatii fixe. Dezvoltam anumite modalitati de a face lucrurile.
Odata cu trecerea anilor, ne uitam la modul care ne e familiar cu tot mai putina prospetime a perceptiei. Nu mai privim cu un ochi atent, scrutator fetele oamenilor pe care ii intalnim zilnic si nici alte caracteristici ale lumii noastrede fiecare zi.
Nu e neobisnuit sa iti dai seama ca schimbarile majore din viata – casatoria, mutarea intr-un alt oras, schimbarea locului de munca sau o urgenta la nivel national – sparg sabloanele vietilor noastre si ne arata destul de brusc ca am devenit prizonierii unei retele confortabile pe care am construit-o singuri in jurul nostru.
Unul dintre motivele pentru care oamenii maturi sunt mai putini apti de a invata decat cei tineri, este faptul ca sunt mai putin dispusi sa riste. Invatarea e o chestiune riscanta, iar lor nu le mai place esecul. In copilarie, atunci cand copiii invata cu o viteza fenomenala – o viteza pe care nu o vor mai atinge niciodata, acestia trec printr-un mare numar de esecuri. Uitati-va [la orice copil]. Vedeti-i nenumarate incercari si esecuri. Constatati cat de putin ii descurajeaza esecurile.
Cu fiecare an care trece, [copilul] va fi mai putin fericit in cazul unui esec. In adolescenta, dorinta oamenilor de a risca un esec scade foarte mult. Prea des, parintii ii imping mai departe insuflandu-le frica, pedepsind esecul sau facand in asa fel incat succesul sa para mult mai pretios.
La varsta mijlocie multi dintre noi avem in cap o lista de lucruri pe care nu vrem sa le mai incercam niciodata, pentru ca le-am incercat candva si au fost un esec – sau le-am incercat o data si am reusit mai putin decat o cerea respectul de sine.
In perioada de mijloc a vietii, cei mai multi dintre noi suntem niste maestri in arta de a fugi de noi insine.”

(fragment care ii apartine lui John Gardner – Self-Renewal: The Individual and the Innovative Society)

se spune mai sus: Uitati-va [la orice copil] si ma intreb cati dintre noi mai vad frecvent copii mici, in jur, in ideea ca, pot petrece cateva momente in compania lor, pentru a-i putea observa…

parca de de-ajuns pe azi, nu?

pe curand

:)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s